A doua zi dimineață m-am trezit cu o durere groaznică de cap şi o stare groaznică datorată unei persoane care nu voia să-mi iasă din cap. Asta îmi mai lipsea.
M-am ridicat din pat, cu privirea înceţoşată. Am mers în bucătărie şi m-am aşezat la masă, punându-mi o cană de cafea. Azi aveam să merg la un test antrenament cu Julien.
Uitându-mă la ceas, am realizat cât de târziu e. Asta se întâmplă când bei cam mult. Mă îndrept spre baie şi fac un duş rapid, apoi mă pregătesc pentru circuit. Mă îmbrac într-un costum negru deoarece pare mai răcoare azi. Părul mi-l las pe spate. M-am încălțat cu nişte pantofi fără toc.
Aud o bătaie la uşă şi îmi dau seama că e Grace. Îmi iau geanta şi ies pe uşă.
-Cum eşti azi? mă întreabă Grace. Ai ajuns bine acasă, nu?
- Sunt bine, doar puțin obosită. Tu? Cum a fost drumul spre casă? o întreb în timp ce ne îndreptăm spre maşină.
- Eh, a fost ok, a declarat râzând. Am povestit cu colegul lui Julien.
Eram doar noi două în maşină. Astăzi eu conduceam.
- LeBlanc a ajuns? mă întreabă Grace.
- Probabil. Nu am apucat să vorbesc cu el de seara trecută. Grace se abține să zâmbească.
- Ce ți se pare amuzant? o întreb mijind ochii.
-Nimic, şi după fața ei îmi dau seama la ce se gândeşte.
-Eşti dusă cu pluta. Orice ai crede, nu e adevărat. Abia îmi pot stăpâni zâmbetul.
-Oh, fi serioasă, am văzut cum îl priveşti.
-Ce tot spui? îl cunosc de mult timp. Țin la el ca la un frate. Nimic mai mult.
- Fie... Te las momentan. Intru într-o parcare şi parchez maşina. Cobor şi înghit în sec când zăresc maşinile piloților. O văd pe cea a lui LeBlanc. Sunt entuziasmată să văd cum va decurge antrenamentul. Simt mirosul de combustibil. Pot vedea urmele lăsate de autoturism pe asfalt. Mă îndrept spre boxe cu Grace.
Ne instalăm lucrurile şi aşteptăm începerea antrenamentului. Îmi pun căştile pe cap. Julien urcă în monopost şi mă lasă fără aer. Purta costumul său de protecție. Acesta este de culoare roşie şi îl ajută în caz de incendiu. Am respirat adânc şi l-am privit cum porneşte în prima tură. Simțeam din nou o senzație de fierbințeală pe piele şi încer am să-mi revin. E doar un prieten. Cel mai bun.
Julien porneşte în forță, încercând să obțină un timp bun. Viteza continuă să îi crească şi nu are de gând să încetinească. Virează la curbă năucitor de repede, iar răgetul motorului îmi zbârlea pielea. După mai bine de un minut în care trec două monoposturi, Julien termină tura. Automobilul său poartă culoare echipei, roşu. Disting pe el logo-uri albe şi negre. Îşi schimbă pneurile tari, înlocuindu-le cu unele medii. Mașina parcă era parte din Julien.
După alte 3 ture, revine la boxe. Lungimea circuitului este de 3.337 km. Cel mai bun timp a fost 1:12,517, dar colegul său de echipă a fost mai rapid cu 2 secunde. LeBlanc coboară din automobil şi se dezechipează. Privirea i se îndreaptă încet spre mine, iar ochii lui îmi trimit valuri de electricitate în fiecare părticică din corp. Acea pereche verde de ochi mă înnebuneşte, ca un abis în care mă pierd. Mi-a zâmbit, încercând să-şi mascheze dezamăgirea de pe chip. O venă de pe gât îi pulsează proeminent prin pielea sa palidă. Frumusețea lui este ireală. Sunt jalnică. Juls scoate ce e mai bun din el pe circuit, iar eu mă holbez și salivez după ochii lui.
După câteva minute se duce să vorbească cu şeful echipei, Vicenzio. Dezbat strategii de cursă. Grace încă e concentrată pe ceilalți piloți, dar eu sunt cu privirea în altă parte. Îmi privesc prietenul cum îşi păstrează o privire serioasă în timp ce vorbeşte. Au trecut câteva luni de când Juls a semnat contractul cu Ferrari. A semnat pe 5 ani. Este cel mai lung din istoria Ferrari.
