Never Again

Capitolul 23

Bryan

— Copilul nostru a murit, Bryan!

— De ce nu mi-ai spus că ești însărcinată?

De data asta ea nu spune nimic. Se întoarce cu spatele și aleargă înainte. Fuge de mine.

Deschid ochii imediat ochii și gura tânjind după aer. Trag sonor aer în piept și expir.

Cineva apare în aria mea vizuală. Ashley.

— Ești bine? Vrei să chem o asistentă? Mă întreabă ea.

Clatin din cap.

— Nu. Șoptesc eu, este OK.

Înclin capul și o privesc pe Natasha care este pusă la aparate, cu o perfuzie la mână.

— Natasha... șoptesc eu, s-a trezit?

— Nu. Dar trăiește, respiră.

Fac o pauză.

— Copilașul nostru... a murit, nu?

Ea afirmă din cap vizibil cuprinsă de o anumită stare de melancolie.

— Da... din nefericire nu a putut supraviețui impactului...

— Stai... tu știai? Conștientizez eu stupefiat.

Ea mă privește în ochi și înghite în sec.

— Da, afirmă ea și din cap lăsându-l ușor în pământ, și eu și Natalie. Ne-a mărturisit la două săptămâni de când te-ai culcat cu ea și nu ai folosit prezervativ că i-a întârziat menstruația.

Nu am folosit prezervativ dar nu-mi amintesc să fi ejaculat în ea...

— Cineva din familia ei a venit? O întreb.

— Încă nu, dar am luat legătura cu sora ei. Familia ei o să vină, au zbor la 6.

— Acum cât e ceasul?

— 3 dimineața.

Eu mijesc ochii.

— Și tu de când ești aici?

— De la 10.

— CÂT!? 10? Și ce ai făcut până acum aici?

— V-am supravegheat. Și Natalie cu Grayson trebuia să vină... Dar Natalie are contracții de sarcină și Grayson a trebuit să intre într-o operație de urgență... Vor veni și ei!

— Da, înțeleg. Nash, unde e?

Nici nu mă mai sinchisesc să întreb de gagică-su. Nu mă interesează de el.

— Nash umblă prin tot orașul, nu i-am spus de tine, află singur. Nici lui tata nu i-am spus o să afle mâine dimineață...

Eu dau din cap trăgâng aer în piept. Întorc din nou capul într-o parte.

Natasha, scumpo, te implor, trezește-te!

— Vrei puțină apă? Mă întreabă Ashley.

Vreau decât ca ea să se trezească.

Afirm din cap și ea deschide capacul unei sticle de apă. Încerc să mă ridic dar nu reușesc.

Ea pune sticla pe masă și mă ajută să mă ridic.

— Ai nevoie de un pai? Mă întreabă ea cu sticla în mână.

— Nu, am o anumită putere...

• • •