Never Again

Capitolul 7

Natasha

Ochii mei verzi-căprui lăcrimează din nou la amintirea coșmarului pe care l-am avut în dimineața asta. Urăsc visele în care apare Forest.

Urăsc faptul că nu îl pot uita. Sunt deja 2 ani de când nu am mai auzit de el nimic și pe parcursul acestor zile nu l-am putut uita.

Furtuna s-a mai oprit, dar mai burnițează . Am nimerit cea mai mohorâtă perioada din Phoenix.

Bryan e la restaurantul de la hotel. Eu am decis să nu merg fiindcă nu mi-e foame sau sete și nu am chef să stau cu el. Nu e mult că dorm cu el în cameră?

Un sentiment de nostalgie mi-a trecut prin trup. Am mai fost în Phoenix, în vacanță, când eram mai mică... De ce îmi amintesc acum?

Mi-a venit o idee. Cred c-o să merg la o plimbare în oraș.

Este ora 13. E OK, la 15 pot să mă întorc.

Aud ușa deschizându-se și Bryan imediat apare în aria mea vizuală cu o cană în mână.

— Auzi? Încep.

— Evident. Răspunde el.

— Eu mă duc să mă plimb prin oraș.

— Ok, nu mă interesează. Spune glacial și ferm.

El s-a făcut comod în pat și și-a pus laptop-ul pe picioare.

Eu mă ridic puțin agasată de răspunsul lui. Dar la cam ce te așteptai să spună?

Îmi pun paltonul maro deschis pe umeri și-mi iau geanta. Ies pe ușă fără să mai spun nimic.

Bryan Connelly e un om foarte impenetrabil. Nimeni nu știe ce e în sufletul lui. Nu prea arată emoțiile. Și comportamentul lui e foarte precipitat. Adică acum e amabil și protector și peste 10 minute este glacial și nonșalant.

Cine îl poate iubi dacă el e atât de rece și ostil?

Parcă zilele astea nu vor să treacă mai repede... Vreau să mă întorc în California, mă simt ca închisă în orașul ăsta. Închisă cu Bryan În cameră.

Cu siguranță e singur, nu a adus niciodată vorba despre o așa zisă femeie care i-ar putea fi iubită ‐ sau chiar soție - .

Recunosc, el e destul de chipeș. Ochii verzi și păr șaten... dar comportamentul îl strică. Dar cel mai probabil moartea mamei lui i-a schimbat percepția de a gândi și personalitatea. Oricum, mi-e frică să am încredere în el.

Ies din cladirea hotelului și încep să mă plimb pe aici. Se pare că nu mai plouă, dar totuși trebuia să-mi iau o umbrelă la mine... 

Nu cred că m-ași putea rătăci, hotelul este destul de înalt și pancarta pe care îi este afișată denumirea este destul de mare. 

S-au schimbat multe de când am fost ultima dată aici. E și evident că s-au schimbat, eram destul de mică când am fost aici, în vacanță cu sora și părinții mei. 

Telefonul îmi sună și pe ecran îmi apare cuvântul „Mama", îi răspund imediat.

— Ce faci scumpo? mă salută ea.

— Mă plimb prin Phoenix, tu ce faci?

— Phoenix? De când și de ce ești acolo?

— E vorba despre o întâlnire de afaceri. Totuși, tata ce face?

— E la cabinet, se întoarce curând, eu tocmai ce m-am întors de la școală. Copii sunt foarte cutremurători. Ai mai vorbit cu Forest?

Parcă simt că mi s-a oprit inima. Mamei i-a plăcut mereu de Forest, chiar și după ce mi-a făcut viața mai grea. Tata și Ava - sora mea - nu l-au agreat niciodată pe Forest, parcă aveau un presentiment.

Oftez zgomotos și-i răspund exasperată:

— Nu mama, nu am mai vorbit cu el. Și nici nu vreau să-l mai întâlnesc vreodată.

— Dar hai dragă că nu ți-a făcut nimic. Nu e vina lui ca tu te-ai comportat ca o pițipoancă în fața lui.

Furia mea a început să fiarbă. Mi-am încleștat maxilarul și am rămas în liniște.

— Da, într-adevăr, faza cu Abigail a fost destul de imprevizibilă dar ai văzut că amândoi și-au cerut scuze! Realizezi că și acum Forest încă te vrea.

Faza cu Abigal... Abigail este o fostă prietenă de a mea încă din copilărie. În trecut Forest s-a culcat cu ea și i-a cam devenit amantă - era împreună cu mine când a făcut asta - practic Forest m-a înșelat cu cea mai bună prietenă exact sub ochii mei.

Eram la o petrecere. Ziua de naștere a lui Forest. Nu s-a drogat nici nu s-a îmbătat deci nu avea scuze să se apere. Nu știu când ei doi au urcat la etaj, probabil eram în altă încăpere sau chiar afară. După puțin timp m-am dus să-i caut. Nu i-am găsit pe nicăieri cu excepția dormitorului, dormitorului meu și a lui Forest. Abigail era pe el în timp ce coapsele ei îi loveau șoldurile iubitului meu. Chiar dacă amândoi s-au apărut crezând că mă manipulează tot i-a devenit amantă și din cauza unei cerți cauzate de acest subiect între mine și Forest a trebuit să mi se pună copci din pricina izbucnirii și furiei lui. Nu cred că voi uita vreodată seara aia.

— Nu mă interează dacă mă vrea. Pentru mine el nu mai există. M-a făcut să mă simt ca în iad. Spun simțind o lacrimă alunecându-mi pe obraz.

— Dar nu te tot victimiza atât, draga mea, a contraatacat era, nu e ca și cum ți-ar fi rupt membrele corpului.

Încă o lacrimă îmi cade pe obraz. Îndepărtez telefonul de ureche și las încă un val de lacrimi să-mi cada pe obraji. Îi tot auzeam vocea mamei dar o ignoram, am închis apelul și am intrat într-o cafenea.

M-am așezat la o masă și mi-am comandat o cafea și o prăjitură. În câteva minute chelnerița a venit cu ele.

Cât timp îmi savuram cafeaua în liniște și în timp ce lacrimile îmi tot cădeau din ochi și schițam un zâmbet simt o mână pe umăr și mă întorc, dar zâmbetul îmi piere și parcă-mi simt inima cum se contractă din ce în ce mai precipitat când văd persoana din fata mea.

— Ce faci, cireșico? Ți-a fost dor de mine?