Natasha
După 2 săptămâni.
Sunt în biroul meu din companie și-mi beau cafeaua zilnică. Brusc Bryan intră fără să bată la ușă.
- Ce faci? mă întreabă el apropriindu-se de mine.
- Stau... aparent... rostesc nesigură.
El îmi zâmbește blând. Am impresia că e ceva neînregulă cu el. Bryan își sprijină palmele de masă și se apleacă spre mine.
- De ce? întreb.
- Am o surpriză pentru tine. Îmi răspunde el privindu-mă în ochi.
Întorc capul într-o parte refuzând să îl privesc în ochi. Urăsc contactul vizual cu el.
- În ce sens?
- Vei vedea. Acum, hai, i-ați haina pe tine și vin-o cu mine.
Mă încrunt și sovăi puțin. Să merg cu el, sau să nu merg cu el?
Compania lui nu prea mă relaxează. Nu o să uit niciodată seara aceea din Phoenix. Uneori mă judec penibil de crunt pe subiectul ăsta.
Expir îndelungat și-mi pun paltonul pe umeri.
- Hai mai repede, în momentul ăsta nu am toată răbdarea din lume. Spuse el rigid.
Evident, schimbare de comportament. Nu e deloc o noutate.
Amândoi urcăm în - aparent - mașina lui și pornim spre locația „necunoscută".
- Este departe? Îl întreb.
- Surpriza? Nu, ajungem imediat.
Dau din cap și totodată lăsând capul în pămând. Dar îl ridic din nou imediat.
- Cum de ți-ai făcut timp pentru cadoul meu? rostesc ultimele cuvinte sarcastică.
- Nu am avut atât de mult de muncă la birou. răspunde el și eu pufnesc disprețuitor.
- Oh, ba da ai, fac eu. Știi... dar eu nu înțeleg ceva...
- Ce anume? Întreabă el fiind atent la drum.
- Dacă tu ești CA-ul din întreaga companie... atunci cine este CEO-ul?
El pufnește și se încruntă.
- Serios? Chiar mă întrebi asta?
Nu spun nimic, doar mă holbez la el și îmi încrunt sprâncenele. El oftează.
- Faptul că lucrezi de vreo 2 saptămâni în compania asta și nu cunoști această informație ... Oricum, ca să-ți răspund la întrebare... Tata este - teoretic - CEO-ul dar practic eu sunt amândouă. Adică și CA-ul și CEO-ul.
- Dar de ce nu ești și teoretic CEO-ul? întreb eu din nou.
- Isuse, parcă-i vorbesc unui copil! face o pauză și începe din nou. Tata nu vrea să-mi dea postul de CEO, nu știu de ce... Pur și simplu nu dorește s-o facă.
Eu dau din cap si întorc capul spre drum. Exact în momentul ăla el oprește când lumina roșiatică a semaforului strălucește.
El scoate un pachet de țigări și-și aprinde una. Prima dată când îl văd făcând asta...
- Ești fumător? îi adresez încă o întrebare.
El trage din ea și suflă fumul în aer.
- Nu. Dar din când în când mai aprind una sau două.
DU LIEST GERADE
Never Again
RomantikNatasha Cooper se angajează la firma unui proaspăt dezvoltator imobiliar (Moștenitor) putred de bogat, fiind și stewardeză. Ea nu și-a agreat absolut deloc șeful impulsiv și fără inimă. Bryan Connelly este un om foarte dur și impulsiv cu un trecut d...