Lee Know îi spuse cu un zâmbet mic lui Han:
-Eu... o să merg la un spital de psihiatrie sau ceva similar.
-De ce? întrebă Han.
-Păi vreau să mă vindec... vreau să fiu ca toți ceilalți... să zâmbesc, să glumesc mult și să pot dormi normal, nu cu gânduri ciudate în cap.
-Ah... înțeleg... nu te voi opri dacă asta dorești să faci, răspunse Han (care nu părea prea fericit).
Lee Know se ridică din patul de spital.
-Stai, încă nu ești bine vindecat.
-Ah... asta nu-i nimic.
În timp ce vorbeau, niște oameni intrară pe ușă,asistenții care veniseră să-l ia pe Lee know.
-Au venit după mine, trebuie să plec, spuse Lee Know.
În timp ce se pregătea să plece, Han îl apucă de mână și întrebă:
-Cât... vei sta acolo?
-Ah... asta nu știu, din câte am înțeles, maxim 5 ani.
-5... ani? exclamă Han surprins.
-Știu că e mult și nu știu dacă ne vom mai putea întâlni. Vom vedea pe viitor.
Lee Know își scoase mâna din strânsoarea lui Han și își luă rămas bun cu o mișcare a mâinii.
-Ne vom revedea... sper
Han rămase în urmă, privind încuietoarea ușii, cu un sentiment de neliniște în suflet. Își dorea din tot sufletul să se reîntâlnească cu Lee Know într-o zi, să vadă că acesta s-a vindecat și că își găsise fericirea.
आप पढ़ रहे हैं
||Ranile tacerii||-𝐌𝐢𝐧𝐬𝐮𝐧𝐠
हॉरर------✞︎------ ᵈᵘᵖᵃ ᵐᵒᵃʳᵗᵉᵃ ᵗʳᵃᵍⁱᶜᵃ ᵃ ᵖᵃʳⁱⁿᵗⁱˡᵒʳ ˢᵃⁱ,ˡᵉᵉ ᵏⁿᵒʷ ᵃ ᶠᵒˢᵗ ᵃʳᵘⁿᶜᵃᵗ ⁱⁿᵗʳ-ᵘⁿ ᵛᵃʳᵗᵉʲ ᵈᵉ ⁱⁿᵗᵘⁿᵉʳⁱᶜ ˢⁱ ᵈⁱˢᵖᵉʳᵃʳᵉ.ᵗʳᵃᵘᵐᵃ ˢᵃ ᵈⁱⁿ ᶜᵒᵖⁱˡᵃʳⁱᵉ ˡᵃ ˡᵃˢᵃᵗ ᶜᵘ ʳᵃⁿⁱ ᵃᵈᵃⁿᶜⁱ.ᶠⁱᵉᶜᵃʳᵉ ᶻⁱ ᵉʳᵃ ᵒ ˡᵘᵖᵗᵃ ᵍʳᵉᵃ,ⁱᵃʳ ᵈᵘʳᵉʳⁱˡᵉ ⁱⁿˢᵘᵖᵒʳᵗᵃᵇⁱˡᵉ ᵈᵉ ᶜᵃᵖ ⁱˡ ᵃᵈᵘᶜᵉᵃᵘ ˡᵃ ᵐᵃʳᵍⁱⁿᵉ...
