||Ranile tacerii||-𝐌𝐢𝐧𝐬𝐮𝐧𝐠

Capitolul 20:O călătorie neașteptată

-Lee know
-Ce vrei?
-De ce esti asa de dur cu mine?
-Asa sunt eu cu toti
-Si de ce nu vrei sa fim prieteni?
-Pentru ca nu am nevoie,nu imi place sa stau in preajma altora,imi place doar sa fiu singur in gandurile mele
-Ah,am inteles.....Atunci data asta unde ne ducem?La cinema am fost,ce zici de plaja?
-Parca am zis ca nu vreau sa stau in preajma altora
-Hai Lee know,ne distram putin
-Urasc plajele
-Atunci parc de distractie?
-Nu imi plac
-Atunci....la o bautura?
-Asta mai merge

Cei doi se îndreaptă către un bar din apropiere, Lee know păstrându-și atitudinea distanțată pe tot parcursul drumului. La bar, comandă fiecare câte o băutură și se așază pe scaune într-un colț liniștit.

Cat stăteau, nu vorbeau despre nimic. Han îl privea pe Lee know cum de data aceasta el trage pahar după pahar.

-Ia-o mai încet, mâine o să-ți fie rău, îl avertizează Han.
-Orice durere voi avea, nu-mi pasă, răspunde Lee know cu o voce puțin amețită.

Lee know continuă să bea, pahar după pahar, până când se îmbețează.

-Off, Lee know, ți-am zis să nu bei atât.

Han îl privește pe Lee know până când privirile li se intersectează. Han îl privește pe Lee know în ochi și observă cum acesta zâmbește pentru prima dată de când l-a întâlnit. Zâmbetul lui și ochii strălucitori il fac pe Han să simtă un fior înăuntrul său.

-Lee know, ești bine?, întreabă Han cu o umbră de îngrijorare în glas.

Lee know își ridică mâna și îi dă o palmă ușoară pe umărul lui Han. Zâmbetul său se lărgește, iar ochii săi capătă un sclipit misterios.

-Desigur.....haha
-Nu prea pari sa fii bine
Lee know da sa mai dea un pahar pe gat pana cand Han il opreste
-Iti ajunge,ai baut prea mult
-Heii....lasa-ma murmura Lee know, dar vocea sa este încețoșată.

Fără nicio avertisment, Lee know începe să plângă fără motiv aparent. Obrajii îi devin roșii, iar lacrimile îi inundă ochii.

-Ce e cu tine?
Lee know nu mai spune nimic și se prăbușește cu capul pe masă, adormind imediat.

-Off, se vede că nu ții la băutură. Cum să te duc acum?, murmura Han într-o conversație cu el însuși.

Han îl privește pe Lee know, îngrijorat și puțin frustrat de starea lui. Într-o încercare de a-l trezi, Han îl lovește ușor cu palma pe față.

-Heiiii, trezește-te!, strigă Han, sperând că va reuși să-l trazeasca

Lee know se mișcă ușor, dar tot într-o stare amețită. Han se ridică de la masă și se îndreaptă către angajații din bar, cerându-le un pahar cu apă. Când primește paharul, se întoarce și îl vede pe Lee know cu capul pe masă.

Fără să mai stea pe gânduri, Han varsă apa pe fața lui Lee know, sperând să-l trezească complet. Lee know se trezește brusc, înțepenind și începând să-și șteargă fața udă.

-Ce... ce s-a întâmplat? murmură Lee know, încercând să-și adune gândurile.

-Ai băut prea mult și te-ai prăbușit pe masă, îi răspunde Han cu o notă de reproș în glas. Trebuie să plecăm de aici.

Han îl ajută pe Lee know să se ridice de pe scaun și îl sprijină în timp ce se îndreaptă către ușă. Pe drum, Lee know încă se clatină și zâmbește în mod incontrolabil.

-Nu pe acolo, nici acolo! Acolo o să cazi în iaz... Doamne, nu mai beau cu tine!, rostește Han frustrat, încercând să ghideze pașii lui Lee know.