||Ranile tacerii||-𝐌𝐢𝐧𝐬𝐮𝐧𝐠

Capitolul 10:Înfruntarea și încercarea

In timp ce lee know se indeparta de cladire,
simțea o durere insuportabilă pe care nu o mai avusese niciodată.În timp ce Lee Know mergea pe stradă, durerea insuportabilă de cap continuă să se agraveze, făcându-l să se simtă tot mai rău. Încercând să-și concentreze atenția asupra durerii, nu a observat că un bărbat beat se apropia de el.

-De ce mi-ai furat soția? Tâmpitule, strigă bărbatul, îndreptându-se amenințător spre Lee Know. Alcoolul se simțea puternic în aer, în timp ce bărbatul își făcea drum către el.

Cu durerea de cap tot mai acută, Lee Know nu putea auzi în mod clar ceea ce spunea bărbatul. Însă, înainte ca acesta să se apropie prea mult, simți cum două mâini îl apucă de haine cu o putere neașteptată. Într-un moment de confuzie și disconfort, Lee Know se simți amenințat și atacat.

Fără să stea prea mult pe gânduri, Lee Know reacționă instinctiv și ripostă cu pumni puternici, lovituri care se abătură asupra bărbatului. Barbatul se clătină și căzu la pământ sub impactul loviturilor, iar Lee Know continuă să-l lovească cu picioarele într-o furie necontrolată.

-Oprește-te! Opresteeee!, strigă bărbatul în timp ce încerca să se apere în fața furiei neașteptate a lui Lee Know. În cele din urmă, acesta se opri din atac și își continuă drumul cu durerea și confuzia încă prezentă.
Lee Know continuă să se îndepărteze, durerea de cap acută îi afectează concentrarea și starea generală de bine. Cu pași tot mai greoi, își continuă drumul pe stradă, încercând să găsească un loc liniștit unde să se odihnească.
Ajuns în parc, Lee Know găsește o bancă într-un colț retras și se așează pe ea cu greutate. Își cuprinde capul în mâini, încercând să se concentreze și să-și aline durerea.
Pe măsură ce durerea se intensifică, Lee Know începe să râdă fără motiv. Rasul se amestecă cu expresia sa de durere, creând o scenă stranie și confuză.

Într-un efort disperat de a scăpa de durere, Lee Know se freacă din ce în ce mai tare capul, încercând să o alunge. Își lovește ușor capul de palma sa, sperând că această acțiune îi va aduce ușurare. Cu toate acestea, durerea pare să se intensifice și mai mult, ceea ce-l determină să cadă la pământ, strigând în agonie.

Cu lacrimi de durere în ochi, continuă să se frece de cap în speranța că va reuși să atenueze măcar puțin durerea. În timp ce se agață de ultimele fire de speranță, durerea începe treptat să se retragă, lăsându-l epuizat și tremurând pe pământ.

Respiră adânc, simțind oboseala și confuzia rămase în urma episodului. Își șterge lacrimile și se concentrează să-și adune gândurile.
După experiența tulburătoare în parc, Lee Know se ridică de pe pământ și se îndreaptă spre ieșirea din parcul întunecat. În timp ce pășește în întuneric, se simte în largul său.
Întunericul de noapte îl învăluie cu o aură misterioasă și calmă, iar Lee Know simte cum energia negativă se dizolvă în liniștea lăptoasă a întunericului.

Pentru el, întunericul oferă o ocazie de a se adânci în gândurile și emoțiile sale.

Pe măsură ce trece prin străzi liniștite și iluminate discret, Lee Know își observă respirația calmă și reglată. Privirea sa pătrunzătoare strălucește în lumina slabă a felinarelor, reflectând un spirit concentrat și serios.