Never Again

Capitolul 14

Îmi arcuiesc colțurile gurii într-un zâmbet.

— Este secretara mea, eu i-am cumpărat penthouse-ul ăla.

— Stai... i-ai cumpărat un penthouse secretarei tale? Spuse ea stupefiată.

— Da. Și ce?

— Ești sigur că este doar o secretară pentru tine?

— Destul de sigur.

Amândoi intrăm în lift.

— Mhm... dacă tu crezi asta. Ridică ea din umeri.

— Nu cred... Știu!

— Mă rog, ai fost și tu invitat la petrecerea organizată de Grayson și Natalie? mă întreabă ea.

— Da, voi veni cu secretara mea.

— Cu ea? mijește ea ochii la mine.

— Da, o venerez, nimic mai mult.

— Bryan... trebuie s-o cunosc și eu pe fata asta.

• • •

Mă odihnesc pe canapeaua Natashei de o oră. Ea este la duș. Mi-ar plăcea să intru peste ea și s-o lipesc puțin de perete.

Dar brusc mă afund în vise.

— Bryan...

O voce suavă feminină îmi cuprinde auzul.

Sunt în curtea casei în care am crescut.

— Bryan... aud vocea din nou.

Întorc capul în toate direcțiile și în stânga zăresc o femeie cu păr blond închis și ochii albaștrii strălucind cu ajutorul luminii și îmbrăcată într-o rochie albă, vaporoasă.

Mama.

— Mamă? Rostesc eu aproape șoptit.

Ea își deschide brațele și eu alerg în direcția ei, vrând să o strâng în brațe. Dar a fost un plan eșuat. Corpul meu a trecut prin al ei ca printr-un nor.

— Mi-a fost dor de tine, scumpule! Îmi spune ea.

Eu tot încerc s-o îmbrățișez dar de fiecare dată eșuez. Întâmplându-se același lucru ca adineauri.

— Încetează să faci asta, scumpule! Nu mă poți atinge, și nici eu pe tine. Eu nu mai exist. Dar te voi veghea mereu.

Chipul și cuvintele ei mă copleșesc, lacrimile adunându-se în ochii mei.

Nu spun nimic, nu-mi recapăt cuvintele.

— Tatăl tău minte. Îmi spune ea.

— Cum adică minte?

— Minte! Minte! Minte! Minte! 

Cadrul se schimbă.

— E numai vina ta, Arianna! Îl văd și aud pe tata țipând la mama.

— E vina mea? De ce e vina mea? Că tu ți-ai făcut o amantă?îl apostrofează mama. 

Amantă? Ce amantă?

— Da! E vina ta, dacă încercai și tu puțin să te bucuri de căsnicia asta nu s-ar fi ajuns să mă încurc cu Audrey!

— Nu m-am bucurat de căsnicia asta!? Conan, te-am iubit mereu și te iubesc! Să-ți amintesc că avem 3 copii?

— Copii ăștia i-ai făcut cu mine doar pentru interes sau pentru că cu adevărat mă iubeai?

— Conan! Te-ai lovit la cap? Normal că te iubeam, și te iubesc!Nu m-am căsătorit cu tine și nu am făcut copii ăștia cu tine fiindcă eram pe interes! Niciodată nu am fost pe interes, te iubesc pentru ceea ce ești tu ca persoană, Conan, nu pentru ce ai!

— Sigur copii ăștia sunt ai mei? Întreabă tata furibund.

— Cum să întrebi așa ceva!? Chiar crezi că sunt în stare să mă culc cu alt bărbat!?

— La ce târfă ești, te cred în stare de orice!

— Bryan... aud o voce de nicăieri. Bryan!

Mă trezesc tresărind și transpirat leoarcă. Natasha se află lângă mine în halatul ei de baie.

— Te simți bine? Mă întreabă ea.

Eu încuviințez din cap.

— Vrei un pahar cu apă? Întreabă ea din nou și eu încuviințez din nou din cap.

Ea se întoarce cu paharul cu apă, beau puțină și-mi dau sacoul jos. Natasha mă privește în timp ce eu privesc în gol.

— Ce ai visat? Mă întreabă ea.

— De unde știi că am visat ceva? Mă adresez și eu tot cu o întrebare.

— E evident! Ai tresărit de cel puțin 3 ori de când m-am întors eu aici.

Îmi las capul în mâini și respir sacadat.

— Am visat-o pe mama... spun într-un sfârșit. Și pe tata, se aflau într-o ceartă. Legată de o amantă pe care a avut-o tata. Și părea atât de real... mama mi-a spus că tata minte.  Dar nu știu cu ce...

Îi simt mâna fluidă a Natashei mângâindu-mi spatele.

— Liniștește-te... poate a fost doar un vis, nimic mai mult...

— Dar dacă este adevărat?

Ea ridică din umeri.

— Probabil că ar trebui să vorbești cu tatăl tău?...