Never Again

Capitolul 11

Bryan deschide geamul și își scoate brațul afară.

[...]

Bryan a parcat într-un loc de parcare al unei clădiri înalte, și totodată și frumoasă. Pe o pancartă scria denumirea „Bloom" cu litere sclipitoare.

Ieșim amândoi din mașină și eu merg cât mai aproape de el.

- Ce e asta? întreb șoptind.

- O clădire! Urmează-mă.

Exact asta fac. Intrăm pe ușile automate și Bryan se duce la recepție în timp ce eu analizez tot parterul.

Nu am auzit ce a vorbit Bryan cu doamna receptioneră, totuși el se întoarce imediat.

- Hai la lift. Mă încurajează el.

El apasă butonul cu etajul „18" ‐ și ultimul -.

- Ce facem aici? Întreb eu din nou.

El își trece mâna prin părul lui șaten și oarecum ondulat. Pistruii de pe obrajii lui mă omoară...

- Nu mai pune atâtea întrebări! Nu e ca și cum te duc la tortură! Termină să-mi mai pui o întrebare.

S-o crezi tu!

Am ajuns la etajul 18 în câteva minute, ușile liftului se deschid și noi doi pășim pe podea. Era un coridor lung și luxos. Negru cu argintiu. Ușile care duceau în camere erau lungi și negre și luminile erau montate pe tavan. Ăsta este categoric cel mai divin coridor pe care l-am văzut în toată viața mea.

- Hai, urmează-mă! Spune el și eu fac în tocmai în timp ce mă holbam cu gura întredeschisă la împrejurimi.

Amândoi ne oprim în fața unei uși la fel ca celelalte, Bryan scoate cardul care deblochează ușa și imediat întrăm. Lăsându-mă să intru eu prima.

Dincolo de ușa aia se află un penthouse splendid negru. Primul lucru care-mi sare în vedere este living-ul. Total negru. Cu ferestre foarte înalte. Cu scară spirală care duce la etaj. După este bucătăria - aceasta argintie dar și neagră - living-ul și bucătăria sunt despărțite de un blat negru și argintiu - evident - și o masă mare cu scaune aranjate. Nu pot să-mi cred ochilor...

Întorc capul la Bryan și el zâmbește. Are gropițe! Dumnezeule! De ce-mi faci asta!?

- Îți place, micule dezastru? Mă întreabă el.

- Nu-mi mai spune așa! Totuși, întorc capul și analizez din nou încăperea. Este splendid!

- Hai la etaj! Spune el și ne îndreptăm spre scara spirală urcând la etaj.

Când pășesc la etaj aproape că simt că-mi cedează genunchii. Un pat mare de doua persoane, negru cu tăblia din marmură albă îmi apare în ochi. Dincolo este o bibliotecă mare cu canapea. După pat se ascundea dressingul.

- Uite, baia e aici. Spune Bryan și eu mă iau după "coordonatele" lui.

Efectiv WOW! Baia este albă și este compusă din cadă, duș, toaletă și chiuvetă - însoțit cu sertare și oglindă-. În dreapta și stânga oglinzii sunt candelabre pe perete și sub chiuvetă sunt leduri roz.

Rămân cu gura căscată. Nu mai am cuvinte...

- Îți place, huh? Spuse el si eu mă întorc spre el. Splendid! Fiindcă penthouse-ul ăsta e al tău.

Eu măresc ochii.

- Nu cred! De ce?

- Când ți-am zis acum două săptămâni că te vei muta aproape de mine m-am ținut de cuvânt.

- Dar... Nu îl pot accepta... o să-mi fie greu să mă obișnuiesc și plus că... îmi e greu să-mi abandonez apartamentul...

- Ți se pare că-mi pasă? Devine el din nou rigid. Categoric penthouse-ul ăsta e al tău! Și nu mă interesează dacă ai dubii.

Ochii lui s-au răcit, au înghețat. Din verdele plin de compasiune s-a transformat în severitate...

- Poate. Spun eu fermă și-l irit și mai mult.

El a scos un râs nervos și totodată gătuit.

- Scumpo... nu poate... categoric! Apasă el ultimul cuvânt.

Simt că-mi ard obrajii. Șovăi puțin dar până la urmă cedez, ridic capul și mă uit în ochii lui încă glaciali.

- Bine, fie... Când trebuie să mă mut?

- Acum, dacă și tu dorești, bineînțeles.

- Sigur nu vor mai avea angajații nevoie de tine la companie? Îi privesc ochii.

- Probabil vor avea, dar nu mă interesează. Dacă e ceva important mă pot apela sau îmi pot trimite un sms.

Eu oftez îndelungat.

- Bine... dar mă ajuți cu bagajele fiindcă am multe lucruri! Rostesc fermă.

- Desigur! Spuse el.

Ieșim din penthouse și Bryan încuie ușa cu cardul.

- Uite, aici, el îmi arata exact la ușa din fața penthouse-ului - aparent - meu. Aici locuiesc eu. Ți-am spus că voi fi aproape de tine!

Eu îmi dau ochii peste cap.

Luăm liftul din nou către parter și ieșim din clădire. Următoare destinație: Fostul meu apartament.