MY LIFE : POVESTEA VIEȚII MELE (Volumul 1)

Capitolul 27

#MYLIFE POVESTEA VIEȚII MELE

27

M-a sarutat si a plecat. Dupa 2 ore si jumatate s-a intors si el, era fericit ca afacerea ii iesise.

C: Eiiii i-a spune tu mie ce vrea inimioara ta si iti cumpar.
D: Chris lasa-ma cu asta, m-am gandit toata ziua la ce sa facem sa ne fie bine.
C: Hmm, ce anume?
D: Schimba-ti identitatea.
C: Si cu fata ce ar trebui sa fac? Operatie estetica?
D: Eii, poate ca nu ar fi o idee rea.

Dupa ce am tot discutat, am iesit afara in parc sa mancam inghetata, aveam o super pofta apoi dintr-o data... inghetata imi cade jos, glasul lui Chris imi suna in minte sau cel putin asa parea, simteam cum ceva, m-a lovit in spate iar ceva cald se scurgea.
Fara sa imi mai dau seama de ce se intampla in jurul meu, simteam cum ma apropiam din ce in ce mai mult de pamant, mana lui Chris imi sustinea capul iar cu cealalta incerca sa ma tina pe partea dreapta. Vedeam in spatele lui cativa indivizi care alergau spre el, nu stiam ce sunt sau cine sunt dar cu ultimele puteri i-am spus lui Chris sa fuga.

* DARKNESS *

D: Aprinde cineva o lumina?
Mama: Dee, esti bine?
D: Ce am la ochi? Ce s-a intamplat? De ce vad asa in ceata? Aproape ca nu vad deloc.
M: te rog sa te linistesti.
D: Spune-miiiii ce s-a intamplat.
M: Ai fost impuscata.
D: De cine? Si de ce?
M: Politia...
D: O doamne, unde e Chris?
M: Nu stiu, a fugit lasul si te-a lasat acolo singura.
D: Nu, imi aduc aminte ca eu l-am rugat. Si ce am patit la ochi? De ce nu pot vedea?
M: Nu ai nimic doar ca ai fost in coma si iti e greu sa deschizi ochii.
D: De cat timp sunt asa?
M: 2 saptamani.
D: Copilul meu?
M: Imi pare rau Dee...
D: Ceeeeeeeeeee?
M: Nu a putut fi salvat, au incercat dar...
D: Minti, ma minti...
M: As fi vrut...

Simteam ca o iau razna si parca camera aia se invartea cu mine, facusem o criza de nervi insa un medic m-a calmat facandu-mi o injectie. Eram parca intre 2 lumi, auzeam ce se vorbea in jurul meu dar parca in acelasi timp dormeam.

Doctor: Ce s-a intamplat? De ce a reactionat asa?
Mama: I-am spus despre copil.
Doctor: I-ati spus ca a facut avort?
Mama: Nu, i-am spus ca nu a putut fi salvat.

Auzeam tot si speram sa fie doar un vis, nu mama, nu mama mea. Era incapabila sa imi faca raul asta. Lacrimile imi curgeau iar ea venise sa mi-le stearga dupa ce medicul iesise din camera in care eram.

Mama: Imi pare rau fetita mea, stiu ca nu ma auzi dar e ultima data cand voi spune asta, imi pare rau ca ti-am omorat copilul insa nu se putea naste un copil din bestia care ti-a distrus viata, a trebuit sa fac ce este mai bine prentru tine, imi pare rau ca am trimis politia dupa voi iar tu ai fost impuscata, nu ai idee cate zile am plâns, insa totul va fi bine, nimic grav nu s-a intamplat. Nenorocitul ala o sa fie prins iar tu vei ramane cu Ron, va veti iubi si totul o sa fie ca in povesti. Iarta-ma micuta mea.

Mama, daca se mai poate numi asa, din cauza ei sunt in starea asta, copilul meu a murit din cauza ei, oare nu s-a gandit la ce am sa simt? Curand voi face 18 ani si voi pleca departe de ea si de toata lumea, sper sa il gasesc pe Chris sa fugim departe de toata lumea.
Trecuse si efectul injectiei si incercam sa par normala, sa ma prefac ca nu am auzit nimic. Trebuia sa il caut pe Chis.

Mama: Esti bine?
D: Da mama, vreau ceva.
M: Ce anume?
D: Vreau un test ADN, vreau sa stiu al cui a fost copilul. Spune-i lui Ron sa faca testu.
M: Chiar crezi ca mai este nevoie?
D: Da, e alegerea mea.
M: Ok, acum ma duc sa vorbesc cu doctorul.

A plecat sa vorbeasca cu doctorul lasand telefonul ei in camera, am luat rapid telefon si am sunat pe nr. lui Chris, inca suna dar nu raspundea nimeni, i-am trimis un mesaj in care i-am spus ca sunt bine si ca il voi contacta eu cat de curand si pana atunci sa nu ma caute, am sters repede mesajul si am pus telefonul la loc.

Mama: Am vorbit cu doctorul, spune ca maine o sa iti aduca rezultatele.
D: Bine, dar telefonul meu unde este?
Mama: Pai nu cred ca ai nevoie de telefon.
D: Bine mama, imi aduci ceva de mancare?
Mama: Bine...

*  A doua zi *

Doctor: Buna dimineata domnisoara, cum va simtiti azi?
D: Mai bine, mi-ati adus rezultatele?
Doctor: Da, uitati plicul.
D: Multumesc.

A plecat lasandu-ma in camera cu plicul in mana, imi era teama sa il deschid, lacrimile isi facuse aparitia iar eu simteam ca mor, intr-un final imi fac curaj si deschid plicul. Ma uit si incep si zambesc de bucurie era NEGATIV, asta insemna ca m-am inselat in tot acest timp, era copilul lui Chris. Rup plicul repede ca mama sa nu il vada, voiam sa ma razbun pentru ce facuse.

Mama: Buna dimineata, azi mergem acasa.
D: Ma bucur...
Mama: Ce  ai patit? Ai plans?
D: Am pimit rezultatul.
Mama: Si?
D: Era copilul lui... Ron.
Mama: poftim?
D; Da, ce este mama? Te simti bine?

O vedeam plangand, stiu ca minciuna mea o facuse sa se simta asa, dar nu se compara cu ce simteam eu. Si faptu ca eram inconstienta, a ales sa decida viata copilului meu, oare cum va reactiona Chris cand va afla?

* Dupa cateva ore *