MY LIFE : POVESTEA VIEȚII MELE (Volumul 1)

Capitolul 23

#MYLIFE POVESTEA VIEȚII MELE

23

Am aruncat telefonul din mana si mi-am pus mana la gura, cateva lacrimi au inceput sa cada in timp ce ma prabuseam la pamant, ce am facut? ce e cu mine? Am ocazia sa plec si eu nu vreau sa plec? Nu simt ca vreau sa plec? Simt ca vreau sa raman cu el? Nu nu pot sa cred asa ceva, am ceva la cap, m-am lovit la cap.
Dupa o jumatate de ora a ajuns si el inapoi acasa, cum a intrat pe usa m-a luat in brate si m-a sarutat, i-am raspuns la sarut si abia acum observasem cat de bine saruta.

C: Nu m-ai mintit? Nu?
D: Nu stiu, chiar nu mai stiu ce simt.

Da, chiar nu mai stiam ce simt, sa fie oare asa? Sau m-a speriat gandul ca vrea sa se omoare? Dar acum, nu o sa imi mai vad familia niciodata, iar Ron oare ce ar crede daca ar auzi ceea ce spun si ceea ce fac acum?

C: Ce vom face? Ce vrei sa facem?
D: Pentru inceput o sa imi sun familia apoi nu stiu, vom vedea.
C: Ok, fac cum vrei tu.

Am luat telefonul din nou in mana, tremuram toata in timp ce formam numarul de acasa.

A voce draga s-a auzit si cateva lacrimi imi cad din ochii.

Mama: Alo, vorbesti sau ce faci?
D: Mama...
Mama: Dee, esti chiar tu?
D: Da mama, ce faci?
Mama: Esti bine? Unde esti? Ce s-a intamplat ?
D: Sunt bine, trebuie sa vorbesc cu tine, doar cu tine, a auzit cineva ca vorbesti cu mine?
Mama: Ce s-a intamplat Dee? Nu e nimeni langa mine.
D: Ok mama, vino la adresa asta, str.... nr... , vino repede si singura, sa nu fie politie sau altceva altfel iti jur ca dispar.

Ce naiba au fost cuvintele astea din gura mea deci nu pot sa cred, ce se intampla cu mine? Dupa o ora a ajuns si mama in casa unde eu si Chris stateam, m-a luat in brate, aproape sa ma sufoce, ma tot pupa si imi lasa urme de ruj, ruju ala maro care nu il suportam eu.

Mama: Esti bine?
D: Da mama, sunt bine, voi ce faceti?
Mama: Tata, Ron si Mary sunt disperati.
D: Si-a revenit?
Mama: Da, de ceva timp, numele tau a fost primul cuvant pe care l-a rostit.

In acel moment Chris a intrat si el in camera, era in bucatarie si nu stia daca sa vina sau nu.

Mama: Nenorocitule, ce i-ai facut fiicei mele?
D: Mama, nu mi-a facut nimic.

Toto s-a trezit si el din somn si a sarit pe mama.

Mama: Aici era? l-am cautat toata noaptea, cum a ajuns aici?
D: Mama, trebuie sa vorbim.
Mama: Sunt atat de agitata si de bucuroasa, chiar nu stiu ce sa zic si ce sa fac, iar tu cum de esti aici, cum de ii iei apararea?
D: Sunt insarcinata.

Privirea mamei s-a schimbat deodata de la stralucirea si bucuria care se vedea in ochii ei a ajuns sa fie o privire trista dar putine urme de bucurie.

Mama: Ce...?
D: Da, sunt insarcinata, o sa fi bunica.

Desi parea trista, privirea ei isi revenise, probabil ca realizase ca e mult mai frumos faptul ca va deveni bunica decat  sa se gandeasca ca eram prea mica si probabil credea ca Chris era tatal, nici eu nu stiu cine e.
M-a luat din nou in brate, m-a sarutat si imi spunea cat de ingrijorati au fost cei de acasa.

Mama: Hai sa mergem acasa, tu trebuie sa mergi acasă, chiar daca va trebui sa il omor pe asta.
D: Dar, nu vreau.
Mama: ce?

Am ramas singura cu ea in camera si i-am povestit tot ce s-a intamplat, i-am spus ca nu stiu ce simt dar voiam ca Chris sa fie langa mine.

Mama: Cum sa iti doresti un asa om langa tine Dee? Tatal tau nu va fi niciodata de acord cu asta, si Ron? Dupa cate a trecut saracu' merita asta?
D: Atunci raman disparuta si gata, nu vreau sa fac ceva ce nu vreau, vreau sa fac ce vreau si cred ca sunt destul de mare sa iau unele decizii.
Mama: Esti chiar tu?
D: Mama, sunt eu, te iubesc dar nu ma obliga sa fac ceva ce nu vreau, tot ce a facut Chris a fost pentru ca ma iubeste, ma iubeste atat de mult incat ar  face orice pentru mine.
Mama: Si ce vrei sa fac? Sa te las sa stai cu el?
D: Nu stiu ce vreau, dar o sa fac ceea ce simt.
Mama: Trebuie sa te decizi, sa alegi pe cine iubesti dar omul asta ti-a facut rau.
D: Din iubire.

Am stat de vorba cu mama toata seara, apoi am luat o decizie, trebuia sa merg acasa sa stau in preajma lui Ron apoi sa decid pe cine iubesc. Chris avea sa ramana aici iar eu si mama sa ne intoarcem acasa.

Am ajuns acasa si toti m-au luat in brate si m-au sarutat parca nu voiau sa imi mai dea drumu, doar Ron nu era acolo si observasem asta in primele secunde.
Le-am spus exact ce s-a intamplat, nu voiam nici o minciuna iar eu in mintea mea, am decis ca aveam o saptamana la dispozitie sa imi dau seama pe cine iubesc.
Ne-am asezat la masa si deodata aud usa, imi era oarecum teama sa ma intorc spre el si sa il iau in brate pentru ca stiam ca am gresit cu ce am facut dar nu puteam sa las un om sa moara, in plus parca simteam ceva pentru el.

Ron: Domnule Ziner voiam sa va multumesc ca m-ati lasat sa stau aici dar este timpul sa merg acasa.
Tata: Cum doresti dar macar ramai la masa.

S-a asezat la masa apoi s-a uitat in partea dreapta a masei unde ma aflam eu. S-a ridicat in picioare si a ramas masca.

Ron: Cred ca nu mai vad bine, esti chiar tu?
D: Da...
R: Si nici macar nu ma bagi in seama?

Aalergat spre mine lovind puternic un scaun cu piciorul drept, m-a luat in brate si m-a sarutat.

R: Esti bine? Ai patit ceva?
D: Sunt bine.

Ne-am ridicat amandoi de la masa si ne-am dus in camera mea sau ma rog acum era camera noastră, pentru ca el dormea in ea.

R: Ce s-a intamplat? Ei mi-au spus ca ai disparut de la spital.
D: Da pai stii...
R: Unde e nenorocitul ala? Ti-a facut ceva?
D: Sunt bine, ok?
R: Mi-a fost dor de tine.
D: Si mie.
R: Ce e cu tine?
D: nimic.

M-am dus la fereastra si observasem ca Chris era in gradina.

D: Vin imedat Ron.

Am coborat imediat in gradina.

D: Ce faci aici? E periculos sa stai aici.
C: Am vrut sa te vad.
D: Te rog pleaca de aici, vin eu maine acasa.

M-a sarutat apoi a plecat. M-am dus inapoi in camera iar Ron ma astepta.

R: Unde ai fost?
D: Pana afara, de ce?
R: Ce e cu tine?
D: Nimic.
R: Spune-mi! Nu ma saruti nu ma iei in brate, care e faza?
D: Sunt insarcinata.
R: Vorbesti serios?
D: Da.
R: Cu cine?

Cat de nesimtit sa fie sa imi spuna asa ceva, si daca era a lui Chris cumva era vina mea?

D: Iesi afara.
R: Sigur ai ceva...

A plecat si m-a lasat singura, cateva hainute le-am luat si le-am dus in camera mea care o aveam inainte, cea in care am stat cu Chris, nu era vorba ca voiam sa ma simt aproape de el dar pur si simplu nu cred ca meritam intrebarea aia din partea lui Ron, nici macar Chris nu mi-a spus asta, desi intr-un fel sau altu lui i-as fi dat dreptate, pentru ca am stat mai mult cu el, chiar daca a fost impotriva vointei mele sau nu.

Mama: Ce s-a intamplat? I-ai zis de Chris?
D: Nu, de ce?
Mama: A iesit nervos si a dat cu pumnul in geam si s-a taiat...
D: M-a intrebat al cui e copilu'...
Mama: Asa, si?
D: Mama, cum sa ma intrebe asta? E vina mea daca ar fi copilul lui Chris? Ce vina am eu? Spune-mi si mie? Si el ma intreaba cu cine e de parca am fost cu 100 de barbati.