Capitolul 20

6 0 0
                                    

#MYLIFE #MAMICIDETREABA

20

A iesit din camera in timp ce eu ma chinuiam sa slabesc nodurile alea, ce aiurea sa fi legata de maini si de picioare, oare cat o sa mai sufar?

* Dupa o luna *

Incepusem sa ma obisnuiesc cu viata mea, alaturi de Chris dar gandul meu tot la Ron era si in fiecare zi ma intrebam daca chiar el este bine sau nu.

Chris: Hai sa comandam ceva de mancare.
D: De ce? Nu iti place cum gatesc?
C: Ba da dar esti cam palida...
D: A da?

M-am dus in baie sa ma uit in oglinda si observ ca eram palida la fata, culoarea rosie din obrajori imi disparuse dar nici nu imi faceam griji, adica la cat am suferit nu ma mir ca am si slabit foarte mult.
A comandat pizza, cand ne-am asezat la masa sa mancam am fugit imediat in baie si am varsat.

C: Esti bine?
D: Da sunt bine, iesi de aici.
C: Nu prea cred ca esti bine.
D: Si? iti pasa?
C: Da, maine mergem la doctor, de cateva zile arati rau.

* A doua zi *

Doctor: Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
Chris: Sotia mea se simte rau.
Doctor: Ce te doare sau ce simti?
D: Tot ce mananc vars ... sunt putin balonata si dupa cum vedeti sunt si putin palida.
Doctor: Ce varsta aveti?
D: 17 ani.
Doctor: De cat timp sunteti casatorita?
C: De 3 luni, traim in concubinaj
Doctor: Am inteles, te-as ruga sa urci pe masa ...

Am urcat pe masa si mi-a facut o ecografie.

Doctor: Felicitari, sunteti mamica.

Deci NU, asa ceva nu se putea intampla si cine era tatal ? Ron sau Chris? Doamne, asta chiar este cel mai mare cosmar al meu, de ce doamne mi-ai facut asa ceva? De ce mi-ai dat o asa bucurie in astfel de moment si asa soarta incat sa nu stiu nici macar cine este tatal.

C: Si in cate luni este?
Doctor: Aproximativ 2 luni.

Aproximativ 2 luni? Atunci eram cu Ron, putin ma mai linistisem dar nu prea pentru ca si ei mai gresesc din cand in cand si sper ca Chris sa nu isi dea seama ca copilul ar putea fi a lui Ron dar as putea sa il mint sa ii spun ca nu am fost cu Ron iar el sigur m-ar crede.
Am luat un taxi si am ajuns inapoi acasa.

C: Nu pot sa descriu fericirea asta, sa fiu tatic.
D: Da..mie imi spui :)
C: Multumesc Dee, mi-ai dat cel mai frumos vis.
D: Ma bucur.

Poate pentru el era un vis, pentru mine era un chin.

M-a luat in brate si m-a sarutat si imi tot spunea ca ma iubeste.. imi era o scarba de el. Si inca ma mai gandesc ca daca acceptam sa ma casatoresc cu el acum nu mai eram in situatia asta si eram si langa mama si tata, macar eram si eu mai fericita. Intr-o luna nu am reusit sa scap de el, oare voi reusi?

C: La ce te gandesti?
D: Nu e treaba ta.
C: Vorbesti prost si ma enervezi.
D: Si crezi ca imi pasa? Fa-mi ce vrei oricum m-ai distrus deja.

Oare mama ce face? Ma mai cauta sau au uitat de mine? O nu sigur nu exista asa ceva, o mama nu isi uita copilul niciodata dar de ce nimeni nu ma gaseste? De ce nu am ocazia sa pot sa fug?

MY LIFE : POVESTEA VIEȚII MELE (Volumul 1)Où les histoires vivent. Découvrez maintenant