Mâine [Madara Fanfic] ON HOLD!

Libertate

Erena's P.O.V.

-Hei Miki.

-Oh, Erena, ce bine ca ești aici, am nevoie de ajutor!

-La ce?

-Păi, în doua zile Izuna este eliberat.

-Serios? Au trecut deja doi ani?

-Oh doamne, ai rămas în urma cu timpul sau ce?

-Meh. Cu ce trebuia sa te ajut dacă tot e eliberat?

-Vrem sa dam o petrecere. Am nevoie de ajutor cu organizarea!

-Bine, am înțeles.

-Au trecut deja doi ani, huh...

-Mda.

-Si unde ai de gând sa continui?

-Nu știu... Ma gândeam la academie...

-S-a făcut una recent în Kyoto, acum doi ani... Aproape doi ani. E condusa de Uzumaki și Uchiha.

-Ah... Nu știu, ma mai gândesc. Am o vara întreaga la dispoziție.

-Nu prea. Trebuie sa dai probe și teste ca sa poți intra, și sa îți faci înscrierea.

-Totuși, Kyoto...

-E ceva în neregulă cu orașul ăla? Madara e acolo, va veți putea vedea. Nu e bine?

-B-ba da...

Nu. Nu era bine. Nu după ce s-a sărutat cu aia în fața mea fix înainte să plece.

Asa e, pana la urma nu am crezut ca a fost doar un accident. O fi fost, nu-mi pasă.

Miki nu trebuia sa știe de chestia asta. De fapt, nu știa nimeni în afara de mine și Obito.

-Nu vreau sa ma gândesc la asta acum, Miki. Noi nu trebuia sa mergem sa îl vedem pe Izuna?

-Ba da. Hai sa mergem.

Izuna's P.O.V.

Ma plimbam de colo-colo prin celula aia a mea și credeam ca mor. Doua zile de chin trebuia sa mai îndur acolo. Doua zile și eram liber. Doua zile. Doua zile.

Sa îmi bag ceva în alea doua zile care trec ca naiba!

Știam ca trebuie sa vina Miki cu Erena. Erena încă nu știe ca eu am fost cel care... Ei bine... Mda. Și mai bine sa nu afle.

Pașii unui om se auzeau apropiindu-se și nu erau nici Miki nici Erena și nici nimeni de pe-aici. Îi cunoșteam pe toți. Le cunoșteam fiecare mișcare de respirație.

Însă aerul lui îmi era cunoscut și ceva îmi zice ca ne-am mai întâlnit undeva.

Apoi, am auzit cum alți pași i s-au alăturat. Au vorbit ceva și chiar nu m-am chinuit sa aud ce au vorbit.

Apoi am văzut cine era, ei oprindu-se în fața celulei mele.

Pain, polițistul ala cică de la interogatoriu și Obito.

-Deci, prietene, în doua zile ieși la căldură, hm? spuse Pain.

N-am răspuns nimic, doar am continuat sa ma holbez la ei cu o față indiferentă.

-Știi, nici nu înțeleg de ce te-au ținut aici atât de mult timp, spuse Obito.

-Nu e doar pentru acel accident. Sa nu mai spunem ca mașina nu era a mea, au găsit ceva ce nu trebuia în ea și într-un fel au prins 'băiatul rău' de mult căutat, i-am răspuns.