Mâine [Madara Fanfic] ON HOLD!

Contra Ceea Ce Simte

Madara's P.O.V.

-Vezi ce se întâmplă dacă vorbești cu ea fără sa fiu eu acolo?

-Nu era necesară prezența ta, Obito.

-Nici nu știu de ce îți este atât de greu. La început cum ai făcut? Adică înainte sa aibă amnezie. Cum de ai ajuns sa fii împreună cu ea nu știu.

*Flashback*

-Poți sa te dai mai încolo? Vreau sa ma așez.

-Mai sunt bănci libere prin apropiere, nu poți sa îți găsești alta?

-Aia e banca pe care stăteam eu de fiecare dată și n-am de gând s-o schimb nici măcar pentru o fată.

A început sa râdă. De ce râdea, nu știu. Eu eram foarte serios. Aveam ceva pe față? În orice caz, ma călca pe nervi.

-Te miști azi?

-Ma scuzați, domnule morocănos, dar nu așa se vorbește cu o fata. Nu v-ar conveni dacă am împărți banca cu pricina?

Folosește vocabularul ăsta academic intenționat. Dacă ea crede ca își bate joc de mine, se înșală. Cu toate ca e fata, asta nu ma oprește sa ma iau de ea.

-Te așezi azi? Sau visezi la nemurire? a spus, dându-se într-o parte a băncii și făcându-mi loc.

M-am așezat, iar înainte sa pot zice ceva, ea a zis:

-Eu sunt Erena.

Ar trebui sa ma prezint?

-Și ce-i cu asta?

A pufnit, a chicotit și a zis ca se vede ca nu stăpânesc bunele maniere. Sincer, chiar aveam nevoie de o lecție, doua. Toată lumea zice asta. Oare de ce?

-Uite, când cineva se prezintă, frumos ar fi sa te prezinți și tu. Dar bineînțeles ca ești unul dintre ăia care vor sa pară interesanți. Esti o piatră, mai pe limbajul vostru.

-Tu tocmai m-ai făcut piatră? am spus, simțind deja cum ma enervez.

-Stai calm străine, n-am intenții rele. Deci pana la urma care e numele tău? Sau vrei sa te strig 'Anonimul'?

Am râs și am zis ca ar fi o idee bună. Apoi, am văzut cum se uită uimită la mine.

-Deci anonimul poate sa zâmbească... In ce clasă ești, ma rog?

-A opta. Iar pe anonim îl cheamă Madara.

-Și eu sunt a opta, dar din cate am văzut nu ești în clasa cu mine. În fine, știi, anonimii nu își divulgă atât de ușor numele, a spus zâmbind malefic.

Are dreptate. Niciodată nu m-am mai prezentat atât de repede cuiva. Dar prezența ei îmi plăcea.

-Am văzut ca deții arta bunelor maniere și a limbajului academic. Ai putea sa îmi dau lecții?

-Pai, în primul rand, cu o persoana abia cunoscuta nu vorbești chiar asa. Ar fi trebuit sa zici 'Ați putea să mă ajutați cu îmbunătățirea bunelor mele maniere, precum și a limbajului, domnișoară?'. Dar fie, accept.

-Cred ca ma răzgândesc...

-Ce păcat. Și chiar eram fericita ca în sfârșit am un elev.

Ser ridica și vru sa plece. Însă, se uită în spate și a zâmbit, de parca aștepta ceva de la mine.

-Fie, nu renunț, când și unde?

-Asa credeam și eu, Madara. Maine, ora 17:00, în fața școlii.