Iubire neașteptată

3. Puteri noi

-Ok. Cum ne numim?

-Vampiri Regali .

-De ce eu am atît de multe puteri ?

-Ai uitat ceva?

-Spune-mi şi primeşti dublu.

-Tu fiind cea mai puternică dintre toţi posezi cele mai mari puteri. Această făcîndute pe tine cel mai greu de omorît vampir .

Neasteptînd să îi mai dau o întrebare. Începe să mă sărute pasional şi flămînd pe buze. Adînceşte din ce in ce mai tare sărutul şi coboară încet cu mîinile pe talia mea...

Dimineaţa.Dau să mă scol însă sunt captivă în bratele sale mari. Încerc să mă învîrt prin pat, dar nimic. Şi cu această ocazie mă autoproclam vocalista şi încep a cînta. A cînta foarte tare. Se pare că am sculat jumătate de casa, dar ursul meu doarme dus. Încep a cînta mai tare, dar deja începe a semăna mai mult a strigăte.

-Ce ai femeie? Nu am ştiut că cînţi ca te duceam undeva să mai înveţi , fiindcă nu ţi se prea primeşte.

-Multumesc. Acum eu plec.

-Unde?

-Am nevoie de baie. Spre informaţia ta e deja dimineaţa şi trebuie să mergem să vedem ce are Amy .

-Nu-ţi dau drumu.

-Îmi dai. Cu unghiile îi fac ceva semne pe gît şi fug repede în baie. Iar el în urmă mea. Încui uşa .

-Vezi ce îţi fac cînd ieşi.

-Desigur...

Fac un duş de vreo 15 minute, după care ies mult mai relaxată şi gata să fac ceva că să o ajut pe Amy să treacă mai repede de situaţia în care se află.

Nu deschid bine uşa că dragul meu băiat da peste mine şi spune:

-Sorry, dar chiar am nevoie . Trintind zgomotos uşa şi eu rămînînd deja după ea.

-Dar ai spus că voi vedea ce mi se vă întîmplă cînd voi ieşi .

-După...

~Peste un timp~

Dean nu a mai ieşit din baie de jumătate de ora. Iar apă curge încontinuu . Mă apropii şi încep să bat tare şi să strig; în camera intră Jack şi Martin. Observă situaţia şi strică uşa. Imaginea ce să deschis în faţă mea era una înfricoşătoare.

Pe jos era doar sînge. Băieţii rapid l-au curăţat şi l-au pus pe pat.

-S-a lovit prea tare de podea atunci cînd a căzut. Puterile de vampiri nu-l vor ajută, acum se află cam în aceeaşi situaţie ca Amy.

-Dar cum? Şi simt cum pur şi simplu izbucnesc în plîns. Lacrimile îmi curg siroaie . Băieţii m-au lăsat singură cu el, zicînd că am nevoie să stau şi singură.

Nu pot să trăiesc fără el. El e oxigen meu, puterea mea. Fără el, nu sunt eu. Din cauza lui eu am devenit ceea ce sunt şi acum el nu mă poate părăsi. Trebuie să existe ceva. Am atins încet zona capului, acolo unde s-a lovit. Simteam cum din mîini îmi ieşea ceva, cînd am privit în jos am văzut că minele mele emană lumină albastră. Iar rană încetul cu încetul începe să se vindice. Prea încet. Am depus şi mai mult efort, de parcă mai făcusem aceasta de mai multe ori, folosind o putere de care nu credeam că există. Ochii îmi strălucesc şi înţeleg că mi se întîmplă ceva. Din cauza aceasta eu simt cum puterile mă lasă şi leşin, iar înainte de această văd cum el deschide ochii şi mă priveşte confuz.
Cad sleită de puteri pe perna din dreapta mea şi din acest moment nu mai simt nimic.
Acum mă aflu intr-un loc atît de straniu , cu imagini ce depăşesc raţiunea omului. Casele sunt diferite cu uşi că ferestre şi invers. Cu natură caracterizată de culoarea bleumarin . Răscolind mai mult în mintea mea, mi-am adus aminte că cîndva în copilărie eu desenasem astfel de peisaj. Dar casele erau aproximativ la fel, însă nu era cea desenată de mine. "Caută casa desenată de tine, aceea va fi ieşirea ta. Cu cît mai repede cu atît mai bine" . Se auzi o voce atît de cunoscută, dar în acelaşi timp şi o enigmă pentru mine.