Eight years || PJM

Capitolul 5

Pune tava pe tejghea oftând, urmând să-și ridice privirea plictisită, dar devine o privire curioasă atunci când o vede pe Yoon stând pe scaun rezemată cu spatele de spateaza acestuia, cu brațele încrucișate la piept si picioarele unul peste celălalt, și pierdută printre gânduri

Se apropiase putin de ea, apoi il privi pe Seok Jin ce făcea cocktailul, acesta întorcându-și și el privirea înapoi vrând sa arunce un ochi spre fată, însă il vazuse pe Jimin

Îi făcuse semn cu ochii spre Yoon, Seok Jin dând din umeri. Se apropiase mai mult de fată, ajungând aproape în fața ei

- Hei, te-ai întors. Spune el zâmbind către fată, scoțând-o din gânduri

- Oh ce? Da, m-am întors. Spune ea întorcându-i gestul, Seok Jin încruntându-și sprâncenele și întorcându-se spre cei 2, dar alese să-l întrebe mai târziu pe blond care era treaba dintre ei 2

- Să-ți prepar ceva? Sau ai comandat? Întreabă blondul

- Ah... am comandat deja, mulțumesc. Spune ea accentuând zâmbetul, Jimin aprobând

Seok Jin se întoarse și îi întinse cocktailul fetei, aceasta prinzându-l și mulțumindu-i, ca mai apoi să ia imediat o gură și să-și rezeme ambele coate de suprafața tejghelei

- Vă cunoașteți? O ia gura brunetului înainte, ceea ce regretase secunda următoare

- Păi... Spune blondul ducându-și o mână la ceafă și presându-și buzele între ele

- Ne-am mai întâlnit odată, la un magazin non-stop. Spune ea

- Mda. Spune Jimin

- Înțeleg. Deci zi ceva despre tine. Spune Seok Jin

- Nu ar trebui să lucrezi în loc să întrebi asta? Întreabă ea, Jimin râzând uimit de replica fetei

- Ți-a zis-o. Spune el râzând, fata zâmbind și ea puțin, iar Seok Jin dând din cap resemnăndu-se

- Adică dacă ai mai fost împreună cu minore de nici 17 ani și totul a fost bine, putem să ne cunoaștem mai bine. Spune ea dând din umeri, cei 2 mirându-se

- Nu ai nici 17 ani? Își ridică Seok Jin sprâncenele, fata dând din cap luând încă o gură din cocktail

- Atunci ce vârstă ai tu? Întreabă Jimin

- 16 jumate. Spune ea, cei 2 uitându-se unul la altul

- Nu ți-aș da atâția. Spune blondul, fata zâmbind

- Mulți spun asta. Spune ea terminând cocktailul. Vă mulțumesc că mi-ați ținut de urât și m-ati ajutat să uit măcar pentru câteva minute de enervantu de frati-miu, dar trebuie să plec, va veni după mine dacă lipsesc prea mult. Spune ea dându-și ochii peste cap la sfârșit

- Stai puțin! O prinde brunetul de mână, oprind-o să coboare de pe scaun

- Hm?

- Care dintre ei e fratele tău? Întreabă el

- Care dintre care?

- Sunt 3 acolo, în grupul vostru. Spune Seok Jin, arătănd prin peretele de sticlă

- Aaa... cel ce stă pe șezlongul din al cincilea rând din partea stângă. Spune fata arătând în direcția fratelui ei, cei 2 uitându-se la fel

- Semănați. Spune blondul, brunetul aprobând imediat

- Puțini spun asta. Spune ea strâmbându-se. Ceea ce mă bucură, pentru că puțini observă că sunt soră cu asa om. Spune ea privindu-și fratele

- De ce spui asta? Întreabă brunetul

- Știi, acum îmi dau seama că vă țin ocupați, poate veți avea probleme, dar eu nu vreau asta, așa că am plecat. Spune ea zâmbind și coborând de pe scaun și dând să plece

- Stai! O oprește Jimin, fata întorcându-se spre el. Ai iubit? Întreabă el direct, ea zâmbind și dând din umeri, urmând să iasă din bar și să răsufle ușurată

Începuse să-și caute prietenii, observându-i tot în piscină, distrându-se, ceea ce i-a adus un zâmbet pe fața fetei

Totuși nu-și vedea fratele, ceea ce o duse cu gândul că era pe șezlong, urmând sa ofteze și să-și lase capul în jos. Dădu să se apropie de șezlong, dar se oprise când îi văzu picioarele fratelui ei care venea spre ea încet

Ajunse în fața ei, urmând să se privească reciproc neutri. O apucase de mână și o trase spre el, ca mai apoi să-i cuprindă umerii cu celălalt braț, iar apoi să o străngă mai tare prin a-și duce prima mână în jurul taliei ei

- Îmi pare rău. Poți să stai supărată pe mine acasă, poți să țipi la mine și să-mi spui orice vrei când ajungem acasă, dar cât suntem aici distrează-te. Spune el calm. Voi încerca să fac schimbări, cât pot de mult, voi face orice pentru tine, ca să fii mereu cu zâmbetul pe buze, bine? Continuă el când nu primise niciun raspuns de la sora lui

Nu îi răspunse nici de data asta prin cuvinte, ci îi răspunse prin a-l cuprinde si ea strâns, determinându-l pe băiat să schițeze un zâmbet slab

Știa că își permitea de prea multe ori să se atingă de sora lui, chiar și cu o strânsoare de încheietură, dar nu se putea controla

Simțea că înebunește dacă nu se exprima prin gesturi, indiferent de starea pe care o avea. Era conștient că trebuia să facă schimbări, mai ales că nu fusese prima dată când Yoon îi spuse asta

- Promite-mi si tu că te ții de cuvânt. Spune ea, băiatul răspunzându-i imediat cu o aprobare

- Dar... te cunoști cu chelnerii? Întreaba el privind la tejghea confuz, cei 2 ce se uitau la ei cum se îmbrățișau căutându-și rapid ceva de lucru

- Ce? Întreabă si ea întorcându-se către directia unde se uita fratele ei, observând că de acolo se puteau vedea cei 2 prieteni. Ah... nu chiar, am schimbat doar vreo 2 vorbe. Spune ea zâmbind

- Chiar? Întreabă el, fata aprobând. Fie. Spune el aruncând încă o privire spre tejghea, urmând să meargă amândoi spre șezlong