Dacă nu eu, atunci cine?

✨Capitolul 9 - Știi ce e iubirea?✨

     Privesc pierdută în gol. Ce frumos zâmbesc amândoi unul la celălalt. Ce frumos o fi să trăiești acea iubire la prima vedere, ca în romanele clasice de dragoste. Ca să nu mai spun cât de frumos se poartă el cu ea. Surprinzător!

     Și Rose cu Adam... Ce bine le stă împreună! După faza cu Cyan, Rose și-a reclădit încrederea în sine, iar Adam a fost o alegere nemaipomenită pentru ea. Se înțeleg foarte bine și au grijă unul de celălalt. Iubirea se înfiripă peste tot, chiar și acolo unde nu te aștepți.

     Maya, sora mai mare a lui Cyan, vine mai mereu, aproape în fiecare pauză, să stea pe capul lui Matt, unul dintre cei mai frumoși băieți din clasă. Bineînțeles, nu îl întrece pe Cyan, așa cum ne asigură el mereu că ar trebui să ținem minte. E tare drăguță și dulce, poate chiar prea prietenoasă și caldă. E atât de politicoasă, de calmă și de cumsecade, în totală contradicție cu Cyan. Uneori ai putea zice că nu sunt frați sau că au fost crescuți de alți părinți. În schimb, îmi e puțin milă de ea. Își pierde vremea cu Matt care e atât de fraier, încât nu o prea bagă în seamă. I-a spus în nenumărate rânduri cât de mult contează pentru el prietenia ei. Adolescenții! Ea e cea mai minunată fată pe care am întâlnit-o, pe care o merită toți, dar nu o prea vrea nimeni, iar Cyan e cea mai oribilă bestie și toate îl vor. Ce îți e și cu lumea! Însă fata nu se lasă. Își încearcă norocul până la capăt, perseverează încăpățânată. Ei uite, o asemănare cu fratele ei.

     Iubirea e tare frumoasă și profundă... Cred... oftez. Sau așa ar trebui logic să fie, cel puțin în capul meu. Mă gândesc astfel: de ce ar tânji lumea după ea atât sau de ce ar fi atât de dureroasă și de sfârșitoare când se termină? Dar, de fapt, ce e iubirea asta?

     Dicționarul ar da o definiție obiectivă, plată, un sentiment de afecțiune, de admirație pentru cineva sau ceva.

     Dar stau să mă gândesc mai bine... Nici nu știu exact ce este iubirea. Nu cred că am trăit-o vreodată. Eu nu i-am văzut pe părinții mei să se iubească unul pe celălalt, darămite pe noi fiicele lor.

     Oricum, nu cred că pe mine m-ar putea iubi cineva vreodată, oricât aș încerca eu să fiu o persoană bună. Sunt prea urâtă, săracă, proastă, netalentată și mai și trăiesc într-un internat, ca cineva măcar să se uite la mine, darămite să vrea o relație, să se îndrăgostească sau să mă iubească. 

     Poate doar un bețivan de pe străzi să mă vrea. Ei văd orice femeie sau fată a fi frumoasă. Oare cum ar fi să devin soția unui om de genul acesta? Doamne! un fior mă ia și coboară pregnant pe șira spinării.

     Oricât aș vrea eu să am o familie, să devin o soție bună, să iubesc și să fiu iubită de un adevărat bărbat, să am cinci copii dulci și frumoși, ceva ce eu nu am avut în familia mea... sunt prea jalnică ca lucrurile acestea să mi se întâmple mie. 

     Probabil că cel mai bine pentru mine ar fi să mă focusez pe învățat și să ajung să îmi dezvolt o carieră serioasă. Odată ce o să mă afund în muncă, nu o să mai am timp să mă gândesc la fantezia mea aiurită cu micul dejun, luat cu familia mea fictivă, în curtea din față a unei case foarte frumoase. Acestea sunt doar visuri superficiale.

-Sofia...Sofia.. o aud pe Melissa șoptind undeva din depărtare.

     S-a mutat împreună cu Cyan în prima bancă de pe rândul din mijloc, de când sunt într-o relație. Pare a le merge tare bine împreună. Mă bucur tare mult pentru ei! Cumva mă simt și foarte bine știind că am participat și eu la cuplarea lor, la prima lor întâlnire.

-Sofia! urlă o voce de bărbat, iar eu tresar brusc.

     Profesorul de istorie se apleacă spre banca mea cu o încruntare pe chip.