Ascunde-mă de mine - Vol II

Capitolul 10

Macaron cu ciocolata. Bifat.

— Știi, când mi-ai zis că este simpatică, nu mă gândeam că vom ajunge să dezbatem subiectul Edaline atât de des. Sunt aproape gelos. Doar despre ea vrei să vorbești. Ești mult prea îndrăgostit prietene.

Îl lovesc în umăr și continui să mă încrunt. Nu suport că are dreptate. De când am văzut prima poza cu ea, am știut că ea este aceea. Femeia ce îmi va aduce sfârșitul.

Iar faptul că soarta a adus-o în patul meu, în noapte aia, nu a făcut decât să îmi nutrească nebunia.

Prezent...

— Domnule Evans, au sosit domnii pentu ședința de azi, mă înștiințează Luisa la telefon.

Inima îmi dansează în piept. Edaline este aici.

— Invita-i in sala de ședințe, sosesc și eu imediat.

Îmi așez cămașa și mă îmbrac cu toată încrederea de sine pe care o dețin.
Cu pași apăsați și siguri îmi fac apariția in sala de ședințe, unde mă așteaptă deja câteva fețe necunoscute.

Un tip tinerel brunet și o domnișoara de aceeași vârsta, stau încă în picioare, așteptând să se așeze lângă scaunul meu.

— Bună ziua, adopt un ton impunător.

O palma de dezamagire mă lovește din plin când observ că Edaline nu este prezenta.

Tipul brunet zâmbește firav spre mine și mă saluta grăbit.
Înainte de a lua loc pe scaun, mă întrerupe vocea lui.

— Doamna Ryu nu va putea fi prezenta la ședința de azi, mă anunța cu vocea tremurândă. Noi suntem asistenții dânsei, face semn spre tânăra de lângă el, și îi vom tine locul când va lipsi.

Dezamăgirea îmi întuneca chipul. Mor în mine când simt cât de vulnerabil devin din cauza ei. Ar trebui să fiu puternic, să nu îmi mai las sentimentele influențate atât de ușor de ea. Dar sunt un prost îndrăgostit. Poate sunt de temut din exterior, dar in sinea mea sunt doar un copil rătăcit, dornic să se întoarcă acasă. Iar sufletul meu este acasă, doar lângă ea.

— Prea bine, îmi fac curaj să încep ședința. Azi vom discuta detaliile proiectului ce urmează. O veți înștiința voi pe Edaline, ce a ratat.

Mă macină curiozitatea neștiind de ce nu este prezentă, dar asta poate să mai aștepte. Momentan am de condus o ședință, si dacă voi sta să mă împiedic de fiecare data gândindu-mă la ea, nu voi ajunge niciodată să termin ce am început.

***

Ședința s-a terminat, a trecut și ora prânzului, dar și energia mea pentru ziua de azi. Nu am auzit nimic de Edaline toată dimineața, nici macar nu email, iar eu sunt prea furios să îi dau vreun semn. Sunt furios pe mine, ca ma las atât de usor manipulat de absenta ei.

O bătaie ușoară în ușă mă face să mă încrunt.

— Intră! fulger cu glasul meu toată încăperea.

Nu imi ridic ochii decât atunci când aud că se inchide usa.

În cadrul ei stă timidă, Edaline. Aproape sar ca ars când o văd. Corpul începe să îmi reacționeze, conștient de ce se întâmpla. Inima imi bate in reprize scurge, dar haotice, iar respirația mi se accelerează.