***
-Dacă nu eu, atunci cine? face ochii mari și își afișează ironic acel zâmbet tâmp.
-TU SĂ-MI SPUI! i-o trântesc nervoasă, dându-mi ochii peste cap.
***
-Când ți-ai dat, pentru prima dată, seama că iubești?
La prima vedere pare doar o întrebare simplă, însă...
-Când mi-am promis că nu o să fac niciodată ceva ce o să îl rânească sau o să îl facă să sufere, răspund îngândurată. Deși, știu că el nu ar recunoaște dacă așa ceva s-ar întâmpla. „-Îți ceri prea multe scuze față de mine. Și fără vreo noimă, sincer. Ți-am zis să nu mai faci asta. Pssst, cu cine vorbesc?! Să știi că nici măcar nu bag în seamă. Mă prefac că nici nu s-a întâmplat", îmi tot spunea mereu, ridicând din umeri si zâmbindu-mi încurajator.
***
-Crezi că un om poate fi distrus de alții? întreb curioasă.
-Vei afla. Ține minte, când simți că nu mai poți, îți zic eu că mai poți un pic. Și oricât te-ar înjosi și jigni oamenii, dă-le dreptate și nu îți bate capul. Ai încredere, timpul le rezolvă pe toate.
Oricât de multe ar povesti, am senzația că mereu e ceva mai mult, că el simte mai profund, că nu spune tot. Dar cred că știe foarte bine cum e să te simți prăbușit la pământ, neputincios...
***
-Crede-mă, respectul și încrederea unei persoane se câștigă, iar eu sigur le-am câștigat pe ale tale, râde în glumă.
-De unde știi asta? întreb, privindu-l fix în ochii aceia albaștri și pătrunzători, provocându-l la dispută.
-Mă omori! se încruntă puțin, apoi afișează un zâmbet larg, dar de data aceasta pot observa și o undă de timiditate, de emoție. Îmi evită privirea, ezitând. Pentru că eu îmi cunosc standardele, de aia! adaugă distrat, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic.
***
-Dar de ce faci așa mereu? întreb nervoasă.
-De tot, răspunde el la fel ca de fiecare dată, calm, pentru că știe cât de tare mă enervează când face asta.
***
-Ai zis că îmi vei respecta toate alegerile pe care le fac, fie ele bune sau rele! arunc replica neroasă.
-Stai liniștită, AȘA FAC! tună tensionat, fără să mă privească în ochi.
***
Și cu toate astea...
-Dacă nu tu....
-Atunci cine, baby? întotdeauna râdea și mă privea pătrunzător în ochi când zicea acest lucru și mereu reușea să scotă un zâmbet de la mine, indiferent de cum mă simțeam.
