Iubire neașteptată

27.Reîntoarcerea...

~Din perspectiva Cristinei~

-Prințesa mea micuța s-a trezit. Acum te las să faci cunoștință cu acești oameni. Te asigur vei fi placut surprinsă. După ce s-au prezentat prezentat părinții mei, timp de cîteva secunde am ramas în șoc. Nu știam ce să spun, după mi-am amintit că sunt aici și așteaptă răspunsul meu.

-Cristina... Serios?

-Da, sare Amy înainte. E fain așa.

-Ei bine, acum vom merge la vreun hotel să dormim această noapte.

-Mergeți la noi, spunw Fill, casa e mare și încapem toţi.

-Dar ne e incomod, mama care din cîte se vede e rușinată.

-Nu e nici o incomoditate să mergem, Sony care mereu este i fire primitoare.

-Noi tot vom merge acasă. Ne vedem mîne Crissy, îmi spune Amy, Dean tu mergi?

-Nu voi rămîne aici, dacă îmi permite domnişoară, pronunța el tot pe un ton jucăuş și privește în direcția mea, uar eu îi zîmbesc. Deci rămîn .

-Pa, pa la toți. După ce fiecare a venit și mi-a urat noapte bună, au ieșit și au plecae.

-Am rămas noi doi, ce ai vrea să facem.

-Personal să dorm.

-Nu, ne vom uita la TV.

Include televizorul și se întinde lîngă mine și mă ia în brațele sale protective.

-Dean?

-Ce e?

-Cît am dormit?

-Trei luni.

-Vrei să spui că acum e sfîrșitul lui septembrie.

-Da, de ce?

-Pentru că eu doar simt ca am dormit cîteva minute. Am umblat prin tot tărîmul acel alb și cineva a spus că trebuie să mă trezesc.

-Bine că acum, că nu mai avem răbdare să-ți aud vocea. Știi, mi-a fost atît de dor de tine.

-Şi mie de tine, iubitule.

După ce m-a sărutat pe frunte a schimbat postul pe un canal de muzică și m-a apropiat și mai tare de el. Iar eu i-am simțit răsuflarea pe gît ce îmu provoca mici furnicături. Mă surută scurt și eu adorm din cauza oboselii ce pune stăpînire pe mine.

Dimneața m-am teezit din cauza telefonului ce bîzîia pe masa neîncetat. Vreau să-l iau, dar nu pot fiindcă el mă ține strîns ceea ce nu-mi permite sa fac nici macar o mișcare. Iar din potrivă el întinde mîina și răspunde cu un glas răgușit, care îmi place atît de mult să-l aud dimineața.

Convorbire telefonică

-Amy, nu ai somn?

-Nu sunt Amy, sunt eu Ricky ce mai uitat?

-Dar cum? , se scoală din pat și se îndreaptă spre geam , am crezut ca ești mort.

- Ai mai vrea tu... M-am întors să mă răzbun pentru că în acea luptă mi-ați omorît familia. Acum e timpul răzbunării. Pa, pa ne mai auzim.

~Din perspectiva Cristinei~

După ca a răspuns la telefon s-a schibat brusc, s-a coborît jos din pat și a mers spre geam unde nu a vorbit mai mult de 2 minute, după ce a închis a mai sunat pe cineva.

-S-a întîmplat ceva?

-Nu, doar a sunat Amy și a spus că ajunge aici în 15 minute.

-Bine atunci. Îmi faci o favoare?