Yuki & Ren (yaoi)

Capitolul 30

Se facusera seara, iar noi ne aflam in apartamentul meu.Yuki a vrut sa mai ramana cateva ore ,doar ca sa nu dea ochii cu mama lui dupa ceea ce s a intamplat azi.

-Nu am vrut sa o supar asa...spune el cu privirea in jos.

-Nu te invinovatii.

Ii mangai usor parul, luandu-l mai aproape de pieptul meu.Il simteam asa de mic pe langa mine...

-Ren..?

-Da?
Isi ridica privirea la mine.Ochii lui negrii ma privesc intr-un mod intens.Mereu cand ma privea asa simteam un gol in stomac si ma face sa vreau sa-l sarut.

Isi deschide gura ,dar inainte sa zica ceva telefonul din buzunarul lui vibreaza.Imi face un semn de "stai putin" si se ridica de pe canapea.Fața lui se schimba imediat cand priveste telefonul, iar apoi il inchide venind spre mine cu un zambet fals pe fața.

-S-a intamplat ceva?

Intreb prefacandu-ma ca nu stiu.Sigur e un mesaj de la Ayato.Inca continua sa il deranjeze.

-Nu...nu e nimic, imi zice si se aseaza inapoi langa mine.

As vrea sa-l ajut cumva si sa ii fiu alaturi dar brusc imi amintesc ca nici macar nu suntem impreuna.Nu l-am intrebat niciodata si imi e teama de raspuns.Il observ incordat si se uita undeva departe.Batea din picior destul de des ,iar apoi incerca sa ascunda asta.Cand se opreste se ridica de pe canapea si se uita la mine.Dar nu in ochii mei de data asta.

-O sa trebuiasca sa merg la mine.Mama...m-a chemat.
Ultima propozitie o spunea mai incet si refuza sa se uite la mine.Face un pas in fata spre mine ,dar ceva l-a facut sa se retraga inapoi si se indreapta spre usa.

-Ne mai vedem, imi face cu mana si iese pe usa.

Dupa ce pleaca iau repede telefonul lui pe care i l-am luat din buzunarul lui fara sa ma observe inainte sa plece si deschid chatul dintre el cu Ayato.

"Ne vedem in parcul de langa cafetarie, la 9 pm"

Era mesajul dat de el, iar Yuki doar i l-a citit.Probabil ca nici el nu il suporta si il pune sa faca ceva.Nu pot doar sa stau asa...

Imi iau in graba niste haine din dulap si plec putin grabit spre masina pentru a ajunge inaintea lui.Il observ pe Ayato stand pe o banca ,iar eu stau in intuneric in spatele lui purtand o bluza de trening neagra, pantaloni de aceeasi culoare ,sapca si o masca.As putea spune ca arat suspicios, dar nu doream sa fiu observat de ei.Inima incepe sa imi pulseze mai rapid atunci cand il vad pe Yuki sosind.Parea serios, dar cumva imi dadea o vaga impresie ca tremura pe dinauntru.

Ma dadeam cu un pas mai in spate doar ca sa fiu sigur ca nu voi fi prins si il observ pe Ayato ridicandu-se. Se apropia de Yuki si spre neuimirea mea il ia in brate apoi ii facu semn sa se aseze pe banca.Ii privesc pe amandoi din spate cum Ayato ii facea ochi dulci lui si incerca sa se apropie de el.

Un sentiment ciudat ma coplesea pe dinauntru dar nu puteam face nimic.Trebuie sa aflu intai ce se petrece ,apoi l-as lua intr-un loc pustiu unde nimeni nu stie de el si l-as omorî usor si sigur.Doar gandul asta ma facu sa imi dau seama cat de gelos puteam fi.

Oftez silentios incat sa nu pot fi auzit.Brusc il observ pe Ayato adancindu-si undeva mana prin buzunarele pantalonilor si scotea ceva ce ar fi poze.Le intindea pe toate pe banca una cate una.Ridica o poza si o flutura in fata lui incat sa ii atraga atentia.

Era o poza cu mine cand predam o lectie...

-Stii foarte bine ce ai de facut, Yuki, spune si se apleaca spre urechea lui soptindu-i ceva.

Nu pot sa ma apropii, voi fi prins asa.

Se indeparteaza apoi de el si se ridica amandoi de pe banca.Il ia din nou in brate si ii atinge spatele,iar Yuki doar statea lasandu-l sa faca ce vrea.