Yuki & Ren (yaoi)

Capitolul 29

Ma trezesc intr-o masina.Strazile cu gropi imi facu corpul sa se clatine,iar asta ma trezi ,privind putin agitat in jur intrebandu-ma ce s-a intamplat.O privesc pe mama conducand ,privirea ei fiind calma prin oglinda, iar apoi il zaresc pe Ren langa mine simtindu-i mana peste a mea.Il privesc nervos pe furis dandu-i o privire de "daca ne-ar vedea mama!?" si imi trag mana imediat de sub a lui.

-Te-ai trezit dragule...,spune pe un ton calm inspirand si expirand putin zgomotos ,apoi adauga, cum te simti?

Mana lui Ren nu inceta sa mi-o atinga pe a mea.Imi dadea furnicaturi in tot corpul iar in acelasi timp fiori.Nu doream sa fiu prins.

-Sunt bine, dar de ce suntem aici?intreb iar ei nu raspund.

Cam uitasem ce se intamplase ieri, totul imi era in ceata si incercand sa imi amintesc doar imi dadea dureri de cap.

-Nu te simteai bine, asa ca te duc la spital, imi spune ea ,iar eu o privesc nervos.

Ren ma privea putin nesigur si tacea urmand ordinele mamei.

-Sunt bine...Te rog nu vreau sa merg acolo.

Daca stie ca am fost drogat...

-Ce ar fi sa ne intoarcem, huh?intreb putin agitat punandu-mi usor mana pe umarul ei.

Ea nu raspunde ,iar asta ma enerva si mai mult.

-Te rog opreste masina,mama!ridic vocea ,iar ea opreste masina la o parcare in apropiere.

Ma dau jos din masina nervos ,iar la fel si ea bombanind cate ceva acolo ,dar eu nici nu o ascultam.Era confuza de ce reactionam asa,iar eu nu aveam de cand sa ii zic.

Ma intorc cu privirea spre ei.

-Te rog ai grija de prietenul tau,ii spune mama lui Ren ,iar el incuviinta din cap imediat.

Ea imi mai arunca o ultima privire inainte sa intre in masina ,iar apoi pleca lasandu-ma cu Ren intr-un loc in care nici nu il cunosc.

-Unde...suntem?intreb privindu-l pe Ren ,iar el isi da ochii peste cap.

-Tu stii...!Tu ne ai adus aici.

Isi incruciseaza bratele,iar privirea lui era undeva departe.

-Ai fi vrut sa afle si mama?intreb ,iar el doar scutura din cap.

-Ce facem acum?continui sa intreb ,iar el ridica din umeri inca cu privirea in alta parte.Esti suparat pe mine?

De data asta se intorsese cu privirea spre mine apucandu-mi barbia in asa fel sa il privesc direct in ochi.Privesc agitat in jur ,sperand ca nimeni nu ne priveste, iar Ren doar ranjeste la privirea mea ingrijorata.

-Daca nu te opresti in a pune atatea intrebari as putea sa te sarut chiar aici si acum.

Ren continua sa ma priveasca intr-un mod jucaus.

-Iti e atat de frica sa fii prins, spune el zambind.

Si nu aveam nicio idee ce il apucase.

Ren Pov

Cand il vedeam pe Yuki mai bine asta ma bucurase enorm.As vrea sa il iau de mana si sa mergem oriunde in lume, doar eu cu el.

Il iau grijuliu de mana, realizand pe urma de asta din cauza gandurilor mele profunde.Si fara ezitare il iau dupa mine, el urmandu-ma din spate intr-un ritm cam lenes.

-Unde ma duci?ma intreaba el, iar eu raman tacut.

Ne urcam in autobuz in momentul in care sosi la timp in statia din apropiere si ne asezam pe scaune.Il las pe el sa stea langa geam ,iar eu langa el.El priveste curios ba la mine ba apoi la geam.Un zambet ii scapa pe buze ,dar imediat si l-a ascuns dupa.

Imi pun mana usor peste a lui.Imi doream sa imi arate mai des ceea ce simte.Trebuie sa-l imbat mai des?Nu isi retrage mana cand o simte peste a lui,dar cu cealalta mana imi ia grijuliu mana si o pune pe piciorul lui, aratandu-mi sa imi plimb mana in jurul piciorului.Jur ca nu il inteleg pe baiatul asta uneori face ce vrea din mine doar cand vrea el.Nu erau multi oameni in autobuz ,noi eram asezati pe penultimele scaune din spate.Fac exact ce imi spune si imi plimb mana usor asa cum imi aratase.El tresarise putin apoi se relaxeaza usor pe spate.Continuam sa il ating ,iar cu atat mai mult faceam asta pieptul lui i se ridica si cobora fiind coplesit de emotii.Poate nu trebuia sa facem asta aici...nici pe mine nu stiu ce ma apuca...parca n as mai fi eu uneori.Incercand sa imi retrag mana ,el mi-o apuca inapoi si o pune exact unde m-as fi asteptat mai putin.

-Yuki...Doamne ce crezi ca faci?!? ii soptesc asa incat sa nu atrag atentia cuiva.

-Continua, te rog... de aici, imi spune el in timp ce respira greoi.

-Esti nebun,bufnesc in ras, iar fata lui imediat se schimba.Inca esti drogat sau ceva?il intreb.

El isi incruciseaza bratele, iar privirea lui era inapoi spre geam.Ii iau fata in mainile mele si il trag usor de obraji.

-Ohh...Uite cine s-a suparat!
El priveste in alta parte refuzand sa se uite in ochii mei.

Daca te joci cu mine, atunci asta o sa fac si eu.

Autobuzul se opreste in centrul orasului ,iar acolo coboram si noi.Il iau usor pe Yuki de mana.El abia mergea ,iar asta ma enerva la culme.

-Imi cam mananci zilele in ultima vreme.Nu cred ca mai am mult de trait...

-Eu?!Tu esti acela care a inceput primul sa imi faca lucruri perverse ,iar acum totul ti se pare ciudat.Ti-ai marturisit cumva pacatele,iar acum te crezi vreun fel de sfant sau ceva?

Casc gura surprins nestiind ce l-a apucat.

Il las sa mearga de unul singur,iar eu o iau inainte.Ii aud pasii in spatele meu,verificand cu coltul ochiului daca era acolo.Mergea cu privirea in jos ,nu stiu daca era mai suparat sau poate mai nervos.Locul in care voiam sa il duc era intr un urias parc.Erau asezate o multime de banci ,iar florile...erau flori peste tot unde vedeai cu ochii,iar langa acel parc mai era unul exact langa dar pentru copii, leagane,topogane de toate culorile.Ma opresc brusc admirand locul dar Yuki se loveste de spatele meu.

-Oh.. scuze!
Ii pun usor mana pe spatele lui coborand spre talia lui si mergem acolo zambind ,fara sa mai zic ceva in schimb.Ne asezam pe una dintre banci.Era atat de frumos.Razele soarelui imi atingeau fata ,lasandu-mi ochii sa mi se inchida  simtind aerul proaspat de afara.Il priveam pe Yuki care si el parea fericit.Il iau prin surprindere intr-un sarut.Imi deschid usor ochii si observ cum vantul adie usor facandu-i parul lui Yuki mai ciufulit.Il mangai usor pe cap si il iau strans in brate.

Stiu ca ascunde ceva Yuki de mine... dar nu il voi lasa.Il voi proteja cu tot ce pot.

Doar ramai langa mine si ai incredere in mine.