Vis sangeriu

Capitolul 2

Capitolul 2 { Viata Noua}

Paddy deschise incet ochii. Totul era alb imaculat, curat, steril. Un spital... Era intr-un spital! Panica ii reveni. Ce se intamplase? Cine o drogase sau o violase sau... Simtea ca-i vine sa planga, dar se controla, stia din filme ca doctorii urmareau evolutia pacientilor si ce-ar fi crezut daca ar fi vazut-o plangand. Instabila fata asta. Mai datii ceva sa doarma. Mda, mai sa fie indopata cu droguri mai avea nevoie. Pff.

Isi misca usor capul din dreapta in stanga, examinand imprejurimile. Sincer, ce vedea nu arata ca o camera de spital. Nu tu aparate ciudate, nu tu firisoare in brate doar... Normalitate. Da. Asta era un cuvant mare.

Dar totusi, acolo la capataiul patalui ei era o persoana. O femeie, daca o puteai numi asa. Nu avea mai mult de 20 de ani. Hai, 24. Maxim. Avea un par saten, lasat liber, de o splendoare ingereasca. Era tipul ala de par pe care nici in filme nu-l vedeai decat rar. Cu nici un fir zbarlit, cu nici o suvita rebela. Paddy se intreba sincer cat gel si fixativ  isi indesa femeia aia in parul ei.

Dar atunci, privirea femei care fusese atintita inspre geam, o lua in primire numai si numai pe ea. Si nu era o privire blanda si duioasa. Nici macar confortabila. Era o privire care te indemna sa te ridici, sa saluti si sa asiguri ca orice ordin va fi executat. Nu era o privire pe care i-o arunca unei fete care era intr-un spital, sau ma rog, in ceva asemanator. Si cel mai ciudat era, ca desi ochii ei erau de o culoare verde-albastrui, asemeni marii, ei aruncau reflexi rosiatice, arzatoare. Lui Paddy i se facuse deja foarte, foarte frica. Inghiti incet si incerca sa spuna ceva, desi vocea ii parea ragusi si falsa:

- Um... Buna.

Femeia o aproba cu o inclinare si ii zise:

- E bine ca uni adolescenti mai stiu cate ceva din bunele maniere, ca de exemplu salutatul.

Ok. Si asta ce-a mai fost. O aprobare, o dezaprobare? O laudaseca stia sa salute sau o apostrofase ca nu facuse mai mult, ca de exemplu sa se inchine.

- Probabil ca ai o groaza de intrebari. Nu-i asa, Patricia.

- Paddy, o corecta fata din instinct, desi mai apoi isi dadu seama ce tampenie facuse. Isi ura numele, Patricia. Prea formal. Si cautase zile in siri, prescurtari sau alintari la acest nume. La inceput gasise doar Paty, Patri, etc. Care erau si mai scarboase asa ca-si inventa singura alintul: Paddy. Si nu-i placea  sa i se mai spuna Patricia. Dar, pentru ca nu era proasta, isi dadu seama ca fusese o tampenie sa o corectezepe aceasta batrana... sau tanara femeie.

- Mda, as cam avea inrebari, incerca ea sa schimbe subiectul. Ce caut aici?

- Aici, spuse femeia ganditoare pentru o secunda. E noua ta casa...

Lasase fraza in aer, dar Paddy oricum era confuza. Cum adica noua ei casa? Casa ei era in cartierul Tentage, numarul 43. NU aici.

- Cum adica?

- Azi noapte pot sa spun ca ai facut o prostie, ii spuse femeia. Paddy isi daduse seama de mult de acest lucru, dar tonul femei nu paruse dezaprobator. Ii transmisese ceva de genul: Oricum ai fi facuta o data si o data. Iar Albert n-a avut alta ocupatie. Asa ca si-a facut treaba.

- Ce? exclama mirata Paddy. Treaba? Ce adica o violase sau cam asa ceva... Si ii schimbase domiciliul, si o drogase cu doua ace si o substanta vascoasa. Stiti, nu vreau sa fiu nepoliticoasa, incepu ea. Dar... Dupa parerea mea nu e prea legal sa te prinda cineva la un colt de strada si sa te drogheze. Apoi sa te aduca intr-un loc fara voia ta.

- Drogat? intreba femeia, iar pe chip ii aparu un zambet. Unul mic si nu prea cald, dar... un zambet. I se parea amuzat. Ooo, dar n-a facut asa ceva. A facut ceva ce oricum avea sa faca. Si e mai bine ca a facut-o acum. Nu cred ca vroiai sa ti se intample asta la 30 de ani.