The Truth Under the Dress

VIII

Pov. Ciel Phantomhive

Lupta se termină relativ repede. Servitorii se chinuie să curete casa si curtea, pentru nu a da de bănuit cuiva.

Oftez și mă întorc spre Sebastian. Rânjetul său era până la urechi, părând mândru de ceea ce s-a întâmplat.

Înconjor canapeaua și îi dau lui Earl mâinile de la urechi, anunțându-l că am terminat totul. El se ridică și se scutură, îndreptându-se spre mama.
Cei doi se calmează repede și își reiau activitatea de tortură pentru servitori cu acea canapea.

Mă îndrept către Sebastian și îl apuc de mână, trăgândul înapoi pe scări. După incidentul de acum nu mai am niciun chef să plec nicăieri.

Pășesc în camera pea slab luminată din cauza perdelelor trase, și ochesc obosit patul cu așternuturile albe precum varul și la fel de fine precum mătasea. Îmi fac cale spre el și îmi las corpul greu să cadă pe salteaua moale.

Mă așez nai comfortabil, iar când îmi întorc capul spre ușă, observ demonul rezemat de perete. Același demon ce avea ochii roșii când mă privea, ce avea același păr ce îmi aducea aminte de un abis. Nimeni altul decât alesul meu.

Mă privea cu rânjetul său mândru pe față. Părea că nu îi displăcea poziția în care mă văzuse- ucigând grămezi de oameni. Nici nu m-ar putea mira. Până la urmă este o făptură ce s-a născut cu o poftă de putere și sânge înăuntru.

Se apropie lent de mine, iar apoi se apleacă, mângâindu-mi obrazul ce încă mai avea o urmă sângerie pe el. Mă sărută cast pe buze și îmi zâmbește sincer și cald. Simt cum mă înroșesc, iar din rușine, îmi ascund fața în perne.

Chicotește subtil, deși îl pot auzi tare și clar. Mă i-a în brațele sale și îndepărtează încet perna de pe fața mea.

Începe prin a mă săruta pe buze gentil. Îmi lasă corpul să alunece pe cerceafuri, iar atunci se desprinde de buzele mele. Amândoi respirăm sacadat. După ce își recapătă suflul, se năpustește asupra gâtului meu, sărutându-l și mușcându-l, provocând un mic geamăt să scape printre buzele mele.

Acesta rânjește satisfăcut la sunetul neortodox ce mi-a scăpat din greșeală. Vreau să îmi ascund chipul de privirea lui, dar în zadar. Nu aș fi avut unde. Ochii lui nu mă lasă să îmi desprind privirea.

Observ cum culoarea ochilor lui se schimbă drastic. Dintr-un negru ca abanosul, într-un roșu Andrinopol. O culoare pe care am mai experimentat-o în ochii lui. O culoare ce mereu îmi dădea sentimentul că nimeni nu mă va atinge, că sunt protejat sib privirea sa. Mereu m-am pierdut în ochii lui, dar acum pot spune că sunt înghițit. Cu fiecare secundă simțeam cum mă topesc în căutătura rubinelor sale.

Înainte ca vreunul dintre noi să mai facă vreun pas, May-Rin intră cu un cărucior cu rochii pe ușă. Rămân stană de piatră, și deși știu că Sebastian și-ar fi dorit să o ignore și să continue, eu m-am ridicat rușinat din pat și m-am îndreptat spre ea, ce ne privea cu gura căscată.

Abia acum îmi amintesc că înainte de atac, părinții mi-au spus că pregătirile pentru logodna fratelui meu cu Elizabeth vor începe. Deși nu înțelegeam rostul de a face asta cu doi ani înainte de căsătoria lor proprie.

Feneia se scuză și plecă din cameră. Simt cum palmele demonului se așează ușor pe talia mea, iar după își plimbă privirea printre materialele aduse. Se îndreaptă spre cărucior, iar fu un rânjet pe buze scoate o rochie ce părea ai fi pe plac.

Avea un corset din pânză de culoare albastru purpuriu, iar fusta era una scurtă, până la glezne, alcătuită din mai multe materiale la un loc, ce îi dădea un aer zdrențăros, dar în același timp elegant. Avea atașată o vestă miniaturală, din aceeași nuanță de negru, ce avea un guler simplu, deși, din cauza aceasta, era prezent un decolteu din lipsa materialului. Iar toate acestea erau ținute în echilibru cu o talie dintr-un material precum abanosul.