The Truth Under the Dress

V

Pov. Ciel Phantomhive

Îmi deschid ochii cu lene, gemând atunci când lumina din cameră mă lovește. După ce m-am obișnuit cât-de-cât, încerc să mă ridic în șezut, dar o mână puternică mă trage înapoi în pat, întorcându-mă. Față mea se lovește de cea a regelui. Mai încerc o dată să mă ridic, dar din păcate pentru mine, el era prea puternic, strângându-mă la pieptul lui.

Apuc o pernă, strecurându-mă pe sub brațul său, perna luîndu-mi locul.

Deși amorțit, fug până la ușă, plecând pe coridorul luminat slab. Era în jur de după-amiază, ora 5, probabil.

Ajung la parter, mama și tata ridicându-se într-un suflet atunci când m-au văzut. Ar fi vrut să îmi pună o tona de întrebări, dar le-am făcut semn din mână să se abțină. Tot ce îmi doream în momentul acesta era puțină liniște.

Abia ce m-am trezit, iar înainte sa adorm, mi-au fost spuse cele mai incredibile lucruri din lume, în care nu mi-ar fi plăcut să fiu târât. Dar din câte am înțeles, nu este de parcă am facut ceva special, pur și simplu am fost ales de către soarta, iar asta ma irita.

Înainte ca măcar să mă pot mișca din loc, talia mea a fost prinsă, eu fiind învârtit la 80 de grade. În fața mea ștătea un rege, nu tocmai sculat bine din somn. Presupun că nu îi place să se trezească singur în pat.

-Să știi că nu este prea politicos sa te înlocuiești cu o pernă!îmi spune serios.

Părinții mei rămân cu ochii căscați, iar eu zâmbesc nervos.

-Am vrut să anunț pe toată lumea că sunt bine... . Nu am ieșit din camera de câteva ore bine, Maiestate!mă scuz, încercând să evit contactul vizual.

-Ei bine, nu am mai dormit de 50 de ani, iar asta înseamnă că vom mai sta până mâine dimineață inchisi acolo!scune răspicat, un fior trecând prin întreg corpul meu.

Ciudat.

Mă ridică de la sol, iar eu îmi împletesc mâinile si picioarele in jurul corpului său, fiind târât înapoi în cameră. Dacă știam ca voi reveni aici la fel de repede precum am plecat, nici nu mă mai oboseam să mă trezesc.

Sunt trântit peste așternuturile acum calde, lăsându-mi corpul moale sub atingerea lui. Îmi sărută fruntea și își adâncește nasul în părul meu, inspirând lacom aroma mea.

Mă întorc și mă îmi adâncesc fața în pieptul său. Strângerea lui deveni pe cât de puternică, pe atât de fermă, mângâindu-mi spatele.

El este demonul ce s-ar presupune că ar trebui să il iubesc... El este răul întruchipat, cel de care familia mea și altele s-au temut întreaga viață, dar am fost nevoiți să ne aliem cu el.

Un miros de căpșuni și de mentă mă izbește, corpul meu relaxându-se. Pleoapele imi devin grele, închizându-se la fel de repede precum acel miros calmant îmi acapară corpul.

    ●••••••••••••••••••••●•••••••••••••••••••••●

Ochii îmi ard, iar dacă încerc să îi deschid, lumina mă lovește brusc. Îmi întorc corpul, iar atunci când pleoapele mi se deschid dau de un demon ce ma privea si zâmbea.

Nu pricepeam motivul zâmbetului său, dar îmi aducea o stare se bine pe interior. Îmi ridic capul ce stătea pe bratul lui, iar pentru a mă sprijini, îmi asez palma pe pieptul său.

-Mă voi duce sa ma schimb!spun cu obrajii roșii.

Merg spre dulap și apuc o cămașă ce se lega cu o fundă la gât, o pereche de pantaloni pâna la genunchi, largi, cu bretele. O pereche de dresuri vărgate, iar ca și încălțăminte, o pereche de pantofi simpli, negri.