The Truth Under the Dress

III

Pov. Ciel Phantomhive;

Fratele meu era îngrozitor de agitat. Stătea cu bărbia în palme si privea pe fereastră, terorizat.

De ce m-a ales pe mine din 100 de fete, câte erau acolo?

Am decis să o lăsăm pe Elizabeth la conacul ei, iar noi să ne întoarcem spre casă. Eral ma privește de parcă ar vrea sa înteleg ceva, deși eu nu pricepeam.

—Avem nevoie să discutăm cu părinții..., șoptesc exasperat.

El ridică o sprânceană și oftează puternic.

—Sigur~! Și ce dorești să le spunem? 'Mamă, tată, din câte fete erau la acel bal, prințul l-a ales pe Ciel, iar noi acum nevom face de rușine onoarea familiei în toată țara! Nu e minunat?!', întreaba el, sarcastic.

—Atunci vrei să stăm așa si să afle mâine de la însuși el?îl întreb, frământându-mi mâinile in poală.

El oftează și se face mai comod pe băncuță, privind într-un punct mort.

Ce va zice lumea despre familia mea dacă se află? Care va fi reacția regelui? Am o presimțire că îmi va tăia capul...

—Habar nu am,Ciel. Nu ar fi vina noastră pentru alegerea lui, dar reactiile lor sunt infernal de speriat!îmi răspunde el.

Între timp ce noi ne frământam nervii, trăsura a oprit în fața conacului. Eral coboară, iar după imi apucă mâna, ajutându-mă si pe mine să mă dau jos, de asemenea. În fața porților suntem întâmpinați de către Tanaka, ce ne ura un "Bun venit!" cu zâmbetul său.

—Tanaka, cheamă-i pe mama și pe tata, îi ordonă geamănul meu.

Acesta ne privește întrebător, dar face o plecăciune și execută ordinul. Noi ne deplasăm până in sufragerie și ne așezăm pe canapea.

Am înghițit în sec. Mă tem de reacția a lor mei, de rege, și de consecințele minciunii neamului meu.

Gândurile mi-au fost intrerupte de sunetul ușii. Părinții noștri înaintează și se așează în fața noastră.

—Doriți să ne spuneți ceva, băieți?întreabă mama.

Câteva secunde, nimeni nu mai spune nimic, dar Eral rupe tăcerea.

—Ciel vrea să vă mărturisească un lucru foaste important.

Îl privesc cu ochii mari, scrâșnind din dinți. Zâmbetul lui inocent nu mă înduplecă cu nimic, pentru că știu că, după acel strat de nobil curat, zace cel mai mare diavol ce a existat vreodată.

Oftez, și le povestesc întâmplarea din această seară. Ei rămân perflexi, iar eu îmi las capul în jos, strângând materialul rochiei de pumni.

Nu au mai îndrăznit să spună ceva, ci doar și-au aruncat unul altuia câte o privire și s-au retras în camera lor.

        ●•••••••••••••••••••●••••••••••••••••••●

Ceasul bătea ora două dimineața, dar somnul meu nu a apărut nici până acum. În drumul meu spre baie, am trecut pe lângă camera părinților, auzindu-i discutând.

—Asta nu este de bine, Vincent! Ce se va întâmpla cu noi? îi aud vocea mamei, brăzdată de lacrimi amare.

—Rachel, scumpo! Calmează-te pentru un moment! Poate dacă îi explicăm situația va fi îngăduitor..., încearcă tata să o calmeze cu un glas cald.

—Asta nu este ceva ce toți ar putea percepe, mai ales când este vorba de demoni! Ne-ar putea exila, sau si mai rău, Doamne fereste, să ne ucidă! plânsetele mamei se aud tare și clar.