The Truth Under the Dress

VII

Înainte de a pornii la drum împreună cu alesul meu, geamănul lui mă trage într-o parte.

-Voiam doar să te avertizez, Maiestate! Dacă Ciel vă va ruga să faceți ceva, nici să nu mai gândiți, doar să acționați! Iar atunci când devine nervos este cam greu de controlat... . Fratele meu se transformă în Stana, la propriu! Deși sunt sigur că vă veți descurca cu el, am vrut să fac aceste lucruri înțelese!mi-a explicat el.

Îi mulțumesc politicos, iar după fug repede la trăsura ce ne aștepta afară. Acolo îmi puteam observ partenerul îmbrăcat in ceva mult mai comod. Îi prind șoldurile în palme și il lipesc de pieptul meu. Imediat ce se creează contactul, acesta tresări.

Trăsura pornește la drum, îndreptându-ne dinnou spre circ. Ajungând în scurt timp, vizitiul ascunde trăsura după câțiva copaci groși, dar dându-ne posibilitatea de a observa ce fac circarii.

Aud un căscat, iar atunci când văd fața aproape moartă de oboseală a partelerului meu, îl sărut pe frunte, îndemnându-l să adoarmă in timp ce eu stau de pază.

În jur de ora 01:00 circarii principali încep a apleca, iar angajații strâng cortul.

Ies din trăsură fără a face mult zgomot. Îi urmăresc de la o distanță considerabilă, ascunzându-mă după mai multe trunchiuri de copaci și colțuri ale caselor.

Îi privesc și observ cum încearcă a ademeni o fetiță de 5 ani, maxim.

Îi întind o acadea, și deși fata părea destul de retrasă, întinde mâna timid sa o ia. Înainte să o poata apuca, unul dintre ei apare în spatele copilei si îi trântește un sac din pânsa pe cap, și aruncând-o brutal pe umăr.

Pleacă întapoi spre cort, uitându-se în stânga și in dreapta pentru a fi siguri ca nu i-a văzut cineva.

Când ajung la trăsură, fug si eu spre a noastră, trezind vizitiul si spunându-i să nu piardă din vizor circarii, dar să stea la o distanță considerabilă.

Într-un sfârșit, după o oră si ceva, circarii ajung în fața unui conac. Lasă copila la ușă, iar după pleacă mai departe.

Din conac iese un bărbat pe care nu il pot distinge la față, luând copila înăuntru. Am pierdut trăsura, neștiind in ce parte a luat-o la bifurcația ce se afla in partea stânga, iar in conac nu putem intra.

I-am ordonat șoferului să ne ducă la castelul meu. L-am purtat pe Ciel inbrate si l-am așezat in pat. M-am lasat lânga el, adormind la scurt timp.

●••••••••••••••••••••●•••••••••••••••••••••●

Îmi simt alesul cum începe a se mișca în pat, încercând să se ridice in șezut. Înainte de a reuși îl trag cu fata înspre mine, îmbrățișându-l strâns.

Se lasă moale în brațele mele, adâncindu-și nasul în pieptul meu, căutându-mi mâinile cu palmele, începând să îsi strângă picioarele atunci atunci când nu poate să ajungă la ele.

Simt cum își ridică capul, fixându-si privirea pe fața mea. Imediat ce mi-am deschis si eu pleoaoele, am dat imediat de ochii lui, peticul dânduil jos din seara precedentă.

Se înroșește, dar nu pare să aibe o problemă cu contactul nostru. Dar după câteva minute distige distanta dintre noi doi și se dă mai în spate, ascuzându-și privirea.

-Unde ne aflăm?întreabă curios, iediat ce observă camera.

-In cameramea din palat, îi răspund.

Mă privește curios și se apropie de mine, sprijinindu-se în mâini.

-Ce s-a întâmplat noaptea trecută? Cum rămâne cu circul?!se panichează.

Încep a-i explica ce au făcut circarii, si deși a inceput a mă certe pentru faptul ca nu l-am trezit, până la urmă s-a calmat.

-Trebuie sa ne întoarcem înapoi la conac!constată el.

-Casa ta sau cel in care au lasat circarii fata?îl intreb pentru a fi sigur.

-Acasă, murmură.

-Atunci așteaptă puțin. Trebuie sa fiu sigur că mi-au fost hrănite pisicile!spun, dându-ma jos din pat.

Se uită la mine de parcă l-a vazut pe Dumnezeu, iar acum nu știu dacă să mă simt sau nu jignit, dat fiind faptul că sufletul si corpul lui sunt făcute pentru un diavol.

-Ai pisici?întreabă, urmărindu-ma și prinzându-mă de braț.

-Bineînteles?! Am vreo 15 pisici de rasă, 5 tigri, 4 pantere, deși aș fi mai dorit, 2 lei și 2 tigri albi!enumăr zâmbind și luîndu-l în brațe.

Îl sărut si il las jos, luîndu,l de mână și plecând spre camerele în care se află dragele mele animale, asigurându-mă că vor mai avea mâncare pâna la sfârșitul săptămânii.

La un moment dat, pantera pe care o gâdilam pe burtă se ridica, îndreptându-se spre Ciel. Începe să își frece de corpul lui, și deși era destul de speriat, fiind sigur ca e prima oară când vede o pisică mai mare de jumătate de metru ce să fie atât de aproape de el, o mângâie ușor pe cap.

În scurt timp, pantera și Ciel se joacă impreună pe podea. Nu am cum să nu chicotesc la imaginea din față, urmărindu-i cu ardoare. Celelalte feline alearga si ele înspre alesul meu, începând al linge și a se odihni lângă el.

Îl Mai observ pe Ciel încă 5 minute, râzând atunci când il văd cum se zbate din cauză ca opanteră statea cu capul pe pieptul lui, iar el stătea cu capul pe alta, ce il tinea sa nu se ridice cu coada.

-In mod normal nu sunt atât de prietenoase, il anunt. Ultima persoană ce a intrat aici si nu a fost un demon aproape a gost sfâșiată!continui a vorbi.

Se miră, strângând capul uneia in brate.

-Scumpele acestea? Să fie rele? Dar sunt atât de drăgute, si jucause, si moi!face ochiișorii mari, strivindu-și obrazul de gâtul uneia.

Mă apropii ușor de el, primind un mârâit nervos din partea pisicilor supradimensionate, probabil anticipând ceea ce doream sa fac. Le ignor și îl ridic pe Ciel.

Felinele se ridică si el, încercând să acapareze din nou atenția micuțului din brațele mele.

-Voi mai veni să vă vizitez, promit!chicotește el, mângâindu-le pe cap.

Coborâm jos, întrând în trăsura folosită cu o zi în urmă, întorcându-ne la Conacul Phantomhive. Ciel se așează cu capul pe umărul meu, ținându-mi brațul strâns. Îi sărut creștetul, făcând semn vizitiului.

Odată ajunși la reședința alesului meu, cobor și îl ajut și pe Ciel să se dea jos din trăsură. Majordomul Tanaka ne întâmpină, conducându-ne înăuntru.

Înăuntru îi zărim pe Eral si pe mama acestora, îndrumând câțiva servitori cum să așeze o canapea neagră, nouă.

Ciel fuge și își îmbrățișează mama, Eral fiind cu mâinile încrucișate.

-Unde este tata?întreabă, realizând absența prezenței paterne.

-În biroul său. Are câteva hârtii de corectat, îi răspunde geamănul.
Acesta fuge pe scări, lăsându-mă în urmă. Stau cu mâinile încrucișate și privesc cum femeia și adoleșcentul torturează servitorii, dat fiind că nu așază obiectul în locul dorit. Acum îmi dau seama cât de asemănători sunt mama lui Ciel și Eral, pe când el seamănă mai mult cu tatăl său.

Peste câteva minute, o bubuitură strașnică își face auzită prezența din afara conacului. Ciel și cu Vincent aleargă speriați pe scări, spunând că suntem atacați.

Eral aleagră si îi strigă pe cei 4 servitori principali ai conacului, dându-le la fiecare câte un pistol.

Alesul meu încercă un pistol -la fel și părinții lui- si aleargă spre mine. Eral fuge după canaleaua nou-nouță, acoperindu-și urechile cu palmele și urându-le tuturor noroc.

Sunetele de armă se pot auzi clar, iar toți cu câte o arcă trăgeau cu strășnicie. Sângele este prin toate părțile. Îl pot vedea pe Ciel cum nimeteste 10 oameni, incepând să chicotească la priveliștea asasinilor morți.

_________________________
_____________