The Truth Under the Dress

IV

             Pov. Sebastian Michaelis

Mă ridic de pe tronul din sala de bal și mă îndrept  spre dressing, alegând ceva elegand, dar simplu pentru întâlnirea mea cu familia Phantomhive.

După ce m-am îmbrăcat, m-am îndreptat spre trăsura ce am ordonat să mi se pregătească. Am urcat în ea, făcându-mă comod pe materialul roșu închis și lipit de lemnul băncii.

Sunt de viță nobilă și pot spune că m-am obișnuit cu drumurile cu trăsura de mic, dar nu îmi place să fiu închis în acest spațiu mic mai mult de 5 minute. Îmi oferă un sentiment de anxietate.

Ajuns în scurt timp în fața conacului, cobor și observ un majordom bătrân cu ochii afundați și cu un zâmbet mic pe chip. Face o plecăciune în fața mea și mi se adresează.

—Majestate, bun venit la Conacul Phantomhive! Eu sunt Tanaka, majordomul principal. Vă rog să mă urmați! spune, iar în următoarea secundă face o întoarcere de 80° de grade și începe a merge vioi.

Nu cred că am mai văzut pâna acum un bătrân atât de sprinten și cu multă energie, chiar și în toată eternitatea mea.

Încăperea era văruită cu un alb curat, având ca și decor pe marginile pereților fâșii aurii. În mijlocul peretelui principal se afla un tablou cu familia ce dețineaa acest conac. Pentru a ajunge la el erai nevoit să urci scările ce erau acoperite cu un covor roșu, lung, iar balustradele acesteia erau vopsite într-un galben șters.

Bătrânul mă conduce până la două uși mari, din lemn de nuc și mă îndrumă să intru.

În spatele acestora mă așteptau soții Phantomhive, în spatele lor având o masă mare, rotundă, pe care pot observa cești pline cu ceai verde.

—Bine v-am găsit, Înălțimea Ta. Eu sunt Vinent, iar aceasta este sotia mea, Rachel, se prezintă bărbatul cu un zâmbet pe buze, deși îl pot observa stresul în ochi.

—Ne face o mare plăcere să vă întâlnim în piele și oase! îl urmează femeia.

Amândoi se uită unul la altul, iar la sfârșit, Vincent oftează.

—Fiica noastră și-ar dori să discute cu dumneavoastră în privat în camera ei. Nu v-ar deranja dacă Eral v-ar conduce la ea, nu? soția lui i-o i-a pe dinainte și îmi vorbește.

Dau din cap în semn negativ și urmez geamănul până la ușile negre, în spatele căreia se află aleasa mea.

Deschid ușile, și văd camera mare. Pereții pictați cu un albastru, dar atât de deschis încât îți era greu să îl deosebești de alb. Patul era cu mult mai mare decât măsurile ei, încât il puteai categoriza într-un pat matrimonial. Era acoperit de pânză blue închisă.

Pe asternuturile albe o puteam găsi pe bruneta pitică, frământându-și degetele în poală.

Purta o rochie de un mov sters, acoperită de linii negre, ce îi acoperea corpul doar până la genunchi, cu valoane mici. Mânecile lungi, până la coate aproape, cusute cu butoane albe, iar dresurile de aceeasi culoare, urmate de o pereche de pantofi negri cu toc.

Imediat ce îmi observă prezența se ridică și face o mică plecăciune, soptind un "Vă rog să luati loc!"

Îi urmez dorința și mă așez lângă ea, dar aceasta i-a o distanță rezonabilă între noi. Nu pot spune că nu îi înteleg frustrarea, dar nu o voi tolera.

O apuc de șolduri și o apropii de mine, putând să o văd clar cum prinde o culoare trandafirie în obraji.

—Deci, ce voiai să discuti cu mine atât de important, My Lady? o întreb, iar ea se face mică sub atingerea palmelor mele.