FORCED TO MATE /TAEKOOK/

douăzeci si unu.

Jeongguk se întorcea în dormitor când a văzut-o pe mama lui ieșind pe ușă, ascunzându-se repede în spatele unui perete până când ea a dispărut din vedere.

Sprâncenele lui s-au încruntat de confuzie, fără a-și aminti că ea a menționat că îl va vizita pe Taehyung astăzi.

El a mers practic în viteză pe hol spre dormitor, deschizând rapid ușa doar pentru a-l găsi pe Taehyung stând lângă vanitate pierdut în gânduri.

Se întoarse repede pentru a-l înfrunta pe Jeongguk, cu surpriza limpede ca ziua în ochii lui, când alfa-ul se apropia de el.

"Te-ai intors." Zâmbi slab, dar Jeongguk își dădu seama că era îngrijorat de ceva.

Ce i-a spus mama lui?

Gândul că ea spunea ceva pentru a-i face să arate atât de supărat pe omega începea să-l înfurie, cu pumnii strânși strâns la gândul acesta. 

"Ce voia mama?" întrebă Jeongguk în schimb, ajungând direct la subiect.

Fața fericită a lui Taehyung a căzut instantaneu și a rămas părând anxios și ușor jenat.

Jeongguk a încercat să blocheze feromonii stresați pe care Taehyung îi elibera, recunoscând că îi încurca capul.

Lupul lui țipa la el să-l repare, să-l facă din nou fericit.

"Ce este?" Jeongguk a apăsat și mai mult când Taehyung a încercat să-și îndepărteze privirea, clar tulburat de ceva.

"Ea a vrut să știe dacă mă simțeam bine." spuse el încet.

Chipul lui Jeongguk era contorsionat de confuzie în timp ce îl privi pe Taehyung din cap până în picioare, întrebându-se dacă are vreo legătură cu motivul pentru care plânsese mai devreme.

Poate că a fost rănit și a refuzat să-i spună lui Jeongguk.

"Ei bine, ești bine? Te simți rău?" l-a întrebat, neînțelegând ideea.

"Da, dar-... E-Ea a vrut să știe d-dacă..." Se stinge, obrajii o nuanță închisă de roșu, evitând contactul vizual cu Jeongguk.

"Dacă ce?" Alfa începea să devină enervat de reticența lui Taehyung de a-i spune.

"Dacă aș duce pui." Şopti el încet, cu ochii umeziţi la propriile sale cuvinte.

Pentru că în adâncul sufletului și-ar fi dorit să fie.

Nu l-ar deranja deloc dacă era cu Jeongguk, cu inima umflată la doar gândul la asta.

Alfa-ul a rămas tăcut pentru Dumnezeu știe cât timp, tensiunea a umplut aerul în timp ce Taehyung se uita la podea fără un alt cuvânt.

"O să vorbesc cu ea." a spus el în cele din urmă.

Taehyung dădu ușor din cap înainte ca Jeongguk să ofteze obosit și să se îndrepte spre pat.

Taehyung s-a înroșit când și-a dat seama că își scotea cămașa cu nasturi, îndepărtându-și repede privirea înainte de a face ceva jenant ca un scâncet.

Câteva secunde mai târziu, Jeongguk a fost schimbat în haine mai confortabile, lăsându-se pe pat și deschizându-și cartea până acolo unde a rămas.

S-a rezemat de tăblie cu un braț în spatele capului, făcându-l pe Taehyung să se apropie de pat și să se alunece încet lângă el.

"Coloana vertebrală este într-adevăr frumoasă." mormăi Taehyung în timp ce privea strălucirile aurii de-a lungul marginii cărții.