De ce imi ascult mereu dusmanul?
Nu ar trebui sa bag in seama tot ceea ce spune el, nu e ca si cum ar fi adevarate toate lucrurile acelea.
El doar incearca sa imi faca rau, in timp ce eu incerc sa fac doar bine. Ii place sa ma vada suferind, insa... eu nu pot sa-i fac vreun rau. Eu nu sunt asa!
Suntem prieteni, ne stim de cand eram mici. Chiar am si copilarit impreuna.
Daca stau bine sa ma gandesc, uitandu-ma in urma, pe cand eram copii, totul era foarte ok intre noi. Ne impacam super chiar daca eram diferiti.
Oare de ce eram diferiti? Ah da...
Singura diferenta era faptul ca tu erai putin mai competitiv iar eu mereu lasam de la mine, chiar daca eram mai puternic.
Iar acum...dupa atata timp, ai ajuns sa fi dusmanul meu.
De ce? E simplu.
Nu trebuia sa te las sa castigi de atatea ori de cand eram mici.
Dar asa sunt eu, incerc sa fiu bun.
Si te inteleg perfect, oricum...
Te voi lasa sa iti faci veacul alaturi de mine, fiindca nu as putea sa te inlatur.
Acum, eu ma uit in oglinda, ma privesc adanc in ochi si sper ca intr-o buna zi sa am puterea sa nu te mai las sa invingi...
Draga mea inima.
