Am un nod in gat.
Caci esti o amintire, o fotografie vie caruia i-am dat foc cu scopul de a o uita. Nu fiindca esti una neplacuta ci dimpotriva.
Amintire arsa de o flacara nemuritoare: iubirea.
Ochii mi-au fost aparatul de fotografiat in tot timpul asta, iar mintea s-a ocupat de stocarea pozelor intr-un loc in care nu as putea sa le accesez.
Ma doare sa stiu ca existau mai multe vederi decat cea care arde neincetat in sufletul meu.
Este posibil ca locul acela sa nu mai existe, sau poate am pierderi de memorie...
Tot ce imi amintesc e ca am platit cu timp greu pentru a ajunge un bun fotograf si tot ce simt e un gol adanc atunci cand ma gandesc la asta.
Sunt convins ca din toate aceste fotografii, cea care a ramas a avut cel mai mare impact.
Dar...parca nu-mi mai amintesc ce era in acea poza, as face bine sa o sting si sa o privesc din nou.
Am incercat sa opresc focul...
In zadar, nici stapanul apelor nu ar reusi.
Nici nu mai stiu cine sunt...
Am un nod la gat.
