Imi amintesc mereu cu drag de acea noapte...
Eram atat de aproape unul de celalalt, fiind pe un deal inalt intr-o seara de decembrie, stand rezemati de masina ta prafuita, privind cerul instelat, savurand clipa.
In timp ce ochii iti erau inecati in abisul cerului, te admiram in secret, ascultand fiecare lucru pe care-l spuneai in legatura cu constelatiile, urmarindu-ti buzele inghetate, obrajii moi, reci si sclipirea stelelor in ochii tai, mi-am dat seama ca nu era nevoie sa ma adancesc in marea de pe cer...eram deja langa o stea.
Stand langa tine, ma simteam precum un pictor...
Un pictor ce avea ca panza mintea iar tu erai Gioconda intr-o Noapte Instelata...
Si mi-as fi dorit sa stai cu mine pe Terasa Cafenelei Noaptea...
Visam cu ochii deschisi simtind parfumul tau dulce al Irisului.
Pana cand m-ai trezit la realitate, lasandu-ti capul pe umarul meu.
Era decembrie, dar in momentul acela...
Pentru mine era iulie.
