~Jeon Jungkook, profesor de limba coreeană care ajunge să se îndrăgostească de eleva lui, Evelin. Acesta are tot ce își dorește... Mai puțin dragostea fetei~
~Kim Evelin, o adolescentă de 17 ani care încearcă din rasputeri să se descurce cât mai bin...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
JK POV
Acești ani au trecut ca vântul, nici nu mi-ai dat seama. Copii mei au crescut cu toții mari și frumoși, eu am îmbătrânit, dar am îmbătrânit frumos.
Nu mă plâng, am abea patruzeci de ani împliniți, dar sunt la fel de atrăgător ca înainte. Așa spune mereu soțioara mea!
Băieții și fetele mele au crescut mari, cei trei tripleți au deja treisprezece ani, iar Jung-su șaisprezece.
Legătura lor ca frați este foarte strânsă, nu sunt de loc geloși unii pe alții, nu își ascund nimic unul de celalalt și vorbesc de toate între ei.
Mereu se joacă între ei, și născocesc diferite ,,planuri", de care? Habar n-am, dar am auzit ca (,) chat le merge, cea ce mă face să râd.
Ei mereu împart totul între ei, odată Jung-su a vezi cu propunerea ca ei când vor crește mari să aibă toți patru o trupa doar a lor.
Și această să se numească: ,,2Q2K". Ciudat nume, dar îmi place semnificația lui. Acesta îi semnifică pe ei patru. ,,2Q" vine de la 2 Queens, și anume cele două surori.
Iar,,2K" vine de la 2 Kings, și anume cei doi frați. Ei vor să ajungă departe cu chestia asta, de când tripleți au aflat ca sunt idol k-pop au vrut și ei, la fel cum a vrut și fratele lor.
Eu cred în ei, sunt niște copii cuminți și ascultători, mai fac câteva năzbâtii, dar nu mi-au făcut nicio problema până în prezent, așa că eu îi voi susține, la fel cum face și Evelin.
Au niște voci de înger. Și normal că le au, doar sunt îngerași mei. Nu mai sunt ei mici cum erau odată, dar tot îngerași mei rămân, iar ei știu asta.
Iar legătura nostră cu ei, este una foarte bună, niciodată nu ne-au mințit și niciodată nu au călcat peste cuvântul nostru, dar nici noi nu suntem răi cu ei și încercăm să îi înțelegem de fiecare dată.
Sincer să fiu, sunt un bărbat fericit, sunt fericit pentru că știu, că am o familie de milioane, pe care mulți și-ar dori să o aibe. O soție care merită să îi dau și luna da pe cer.
Iar copii care mă fac mai fericit pe zii ce trece, ador să îi văd cum se joacă prin casă și cât de copilăroși sunt. În domeniul ăsta ne-a moștenit pe amadoi.
Mai ales Jung-su, el a moștenit-o pe Evelin la aces capitol, am văzut-o de multe ori pe mama lui, când avea aceiași vârstă ca el și cât de mult se proastea.
Când eram în timpul orelor de coreeană și le dădeam exerciți grele, ea împreună cu câțiva colegi de ai ei se strâmbău la mine când eu mă întorceam cu spatele la ei.
