Two hearts, different worlds

Răzbunarea

-Pai, Sarah, un ultimul timp Te-am văzut cu băiatul acela, Devid. Adică am văzut ca mai vine pe la tine. Vreau doar sa Îți spun ca nu e ceva în regula cu el.. um... adică. .

-Off... începi și tu.

-Sarah, știu ca pare un gentleman pe dinafară dar crede-ma ca nu e așa.
Uite.... asculta-ma
Ieri când stăteam la un suc cu Raphael, el a venit cu un băiat, Dominic și s-au așezat în spatele meu.

Omg, Dominic? Cum poate Devid sa iasă la un suc cu acel băiat? Nu pot sa cred... Devid chiar are de-a face cu el.
Luca s-a oprit pentru o secunda fiind ca si-a dat seama nu mai eram atenta la el.

-Vrei sa continui?

-Da. Te rog.

-Okey... După ce au comandat, au început sa vorbească de un plan. Acel Dominic trebuia sa intre în casa unei fete, Sarah ( și de aceia credeam ca ești tu) și sa încerce sa o violeze.

Când am auzit parcă mi s-a oprit pulsul. Ce escroc! Ce nesimțit!  Nu pot sa cred ca am avut încredere în el.

-După ar fi trebuit ca Devid sa vine sa îl i-a la bătaie pe Dominic și sa îl gonească afară. După toate acestea, Devid se alegea cu fata iar Dominic cu bani. Dar Devid i-a mai dat și numărul de telefon al fetei ca sa o sperie puțin.... dar mă rog...  ma bucur ca ești bine și ca nu ți s-a întâmplat nimic.

-Luca, acea fata sunt eu .... iar acele lucruri mi s-au intamplat azi dimineață.

-Cum???

-Da... dar nu îți face griji, sunt bine. Acum trebuie sa Îți faci griji pentru Devid pentru ca nu o sa scape așa ușor.

-Sarah, ce ai de gând sa faci?

-Ce trebuia sa fac de mult. Okey, Luca, îți mulțumesc foarte mult pentru ca mi-ai spus.  Eu plec acum acasă.  Vorbim dupa ce termin ce am de făcut. Spun eu ridicandu-ma de pe banca.

-Dar stai! Ce ai de făcut,  Sarah?

-O sa vezi mai târziu.

-Um....Okey.

Am plecat din parc și m-am dus direct acasă.  Nu aveam nici un plan. Oh, Doamne, nu aveam nici un plan. Tot ce aveam în cap e ca trebuie sa îl chem la mine... Ma învârtea prin casa ca o nebuna. Pana la urma am luat telefonul și l-am apelat
               
                                   ...

-Alo, spune el.

-Buna, Devid! Poți sa vii azi pe la mine! Te rog!

-Ți S-a Făcut DOR De Mine,  Papusa?

-Um... da!

-Okey... vin diseară la tine.

-Okey. Tschüß

-Tschüß.

Am închis telefonul și m-am aruncat pe canapea în fund.
Off.. Frate,  ce sa fac?  Nu am nici un plan... nimic. O sa las sa curgă de la sine...
Ma duc în bucatarie și mănânc ceva din frigider, repede. După mă apuc de vasele care au rămas nespălate de câteva zile.  Curățând o farfurie am rămas pe gânduri.
Deodată mă apuca cineva de solduri. Era Devid. Se Apropie Și MAI TARE DE Mine, lipindu-ma DE El. Își lasă ușor buzele pe gatul meu și îl sărută încet.
Deja am început.  Îmi spun eu în gând.
El rupe Tăcerea:

-Hei, Papusa!

-Bună! Spun eu scotandu-mi mâinile din ghiuveta cu apa di stergandu-mi mâinile.

Mă răsucește rapid cu fata spre el. Mă trage mai aproape și își lipește fruntea de a mea.

-Deci... chiar Îți e dor de mine sau nu ai cu cine sa stai? Spune el.

-Nu am cu cine sa mă cert!

Se dezlipește de mine și se uita confuz.

-Cum adică?

-Adică... hai sa vorbim despre fata aceia care prietenul tău trebuia sa o violeze iar tu ,Superman, trebuia sa o salvezi. Spun eu ironica.

-Um... Sarah.

-Nici o Sarah. Am crezut ca pot avea încredere în tine în ciuda aparentelor.

-Sarah, eu chiar te iubesc!

-Nu mă iubești,  tip eu, tu nu ști sa iubești și nici nu ai Cum sa mă iubești doar după o noapte de amor, pe care sa fi sigur ca o urasc.

-Crezi în dragoste la prima vedere?

-Nu. Normal ca nu cred.

-Atunci ce e intre tine și Raphael, ce este?

Pentru o secunda am înlemnit la vorbele lui.

-Intre mine și Raphael nu a fost nimic, nu este nimic și nu va fi nimic.

-A fost și încă este ceva intre voi. Simt ăsta de fiecare data când te ating. Simt în tine ceva care nu te lasa sa mă săruți sau altceva...

-Nu Te-am chemat aici ca sa vorbim despre relația mea cu Raphael care oricum nu exista, ci despre faptul ca ești un mincinos.

-Îmi pare rău!  Am vrut doar ca sa uiți de Raphael. Am vrut sa fi a mea. Dar ști și tu proverbul ala: "Mai bine a ta și cu gândul la mine decât a mea și cu gândul la tine.

-Ești un nemernic!

-Știu!  Și îmi pare rău și pentru asta.

-Da-mi cheile!

-Cum???

-Exact ce ai auzit! Spun eu întinzând mana pentru a primi cheile.

-Dar....

-Da-mi-le! 

Își scoate cheile din buzunar și mi le pune în mana.

-Acum vreau sa ieși afară și sa nu mai vii niciodată la mine, sa nu mai mă suni niciodată. Ai înțeles?

-Sarah, știi ca nu pot sa stau departe de tine... te iubesc!

-Nu știu ce dragoste e asta,  Devid! Dar nici nu vreau sa aflu. Acum ieși!

Iese din bucătărie și din sufragerie, trântind ușa.

Oftez și după me așez pe canapea!

                                   ...

Suna cineva la sonerie!  Deschid ușa iar Raphael mă împinge în sufragerie. 

-Ce faci? Spun eu vazandu-l ca se apropie de mine ca sa mă sărute.

-Ce trebuia sa fac de mult timp!

-Dar ai mai făcut asta.

-Ce?? Sa Îți spun ca nu sunt tatăl copilului?

-Cum??? Nu pot sa cred!! Spun eu cu zâmbetul pana la urechi.

-Te fac eu sa crezi!

Și mă sărută.

Hei. Sper ca v-a plăcut și acest capitol. Nu uitați de un like, un comm și dacă puteți și un share. Mulțumesc!