Two hearts, different worlds

Unde a plecat?

Am ieșit afară, iar Raphael mă aștepta acolo.

-Sara, putem sa vorbim puțin?Bitte ( te rog )
-Nu vreau.
-Doar vreau sa Îți spun ceva.
-Um... Okey.

Ne-am așezat pe o banca, iar Lucy cu Jessica s-au dus sa se plimbe. El se uita în ochii mei de parcă ce urma sa spună avea sa mă rănească.

-Începi odată?! Nu vreau sa pierd toată pauza cu tine. Zic eu.
-Sara, eu nu am vrut sa mă sărut cu ea dar...
-Dar ce?? Erai prea atras de ea și etc etc.
-Dar... um... Am luat droguri.
-Cum???!!
-Îmi pare rău!
-Dar... Luca mi-a zis ca nu mai iei!
-Când eram prieten cu Luca m-am lăsat dar acum...
-Nu îmi vine sa cred...Băiatul de care...adică... nimic.

Îi apare un zâmbet pe fata.

-Vroiai sa spui "Băiatul de care îmi place"?
-Nuu...Nu vroiam sa pun asta.
-Atunci ce?
-Nu conteaza.

Se oprește cu privirea fixata în ochii mei. Mă rușinez și bag capul în pământ.  După câteva secunde iar mă uit la el și zic:

-Am ceva pe fata?
-Ești foarte frumoasa!
-Mulțumesc! Acum ai terminat?
-Nu pana nu mă ierți.
-Nu te iert.
-De ce?
-Pentru ca o sa te obișnuiești.  Mereu o sa mă înșeli și eu mereu o sa te iert... iar pana nu termini cu ști tu ce... Nu mai vorbim. Tschüß.

Am plecat de acolo cu lacrimi în ochi. Nu imi vine sa cred ca poate sa facă așa ceva.
Mă uit în urma și îl văd Cum sta pe banca pur și simplu. Îmi era așa mila de el pentru ca arata de parcă m-as fi despărțit de el. Mă întorc la el pe banca.
Raphael se uita ciudat la mine. Mă apropii de el și îl SARUT. Era așa de plăcut.  Nu am mai simțit un sărut de mult. Mă apuca de sold iar eu îmi pun mâinile micuțe pe obrajii lui. Începeam sa simt ceva pentru el. Dar nu știam ce. Oare era dragoste sau doar o iubire de o luna.
După ce ne dezlipim unul de altul se uita atent în ochii mei.

-Pentru ce a fost asta?
-A fost un mic impuls...

Zâmbește și se apropie de mine sa mă sărute iar dar s-a sunat.

-Scuze, Scumpule dar am matematica și nu as vrea sa întârzii la ora. Bye. Spun eu sarcastica.

Am plecat lasandu-l pe banca nerealizand ce s-a întâmplat.

Au trecut orele și am plecat acasă.

A trecut și ziua asta. De dimineata Plec La Scoala. L-am căutat pe Raphael toată ziua dar nu a venit. A doua zi la fel. Nici prietenii nu știau de ce nu vine la scoala. Când ajungeam acasă îl sunam pe telefon și îi trimiteam mesaje, dar to nimic. Sunam și la soneria apartamentului și nu răspundea. Am început sa îmi fac griji. În fiecare zi mă gândeam la el și la ce a pățit. Oare s-a mutat la alta scola? Oare s-a supărat pe mine? O mulțime de întrebări fără răspunsuri.
A trecut deja