Two hearts, different worlds

L-am uitat?

Intru în clubul plin de oameni și mă așez la o banca.  Din urma mea vin și Lucy cu Jessica. 

Lucy își scoate pachetul de țigări din geanta și aprinde una. La fel procedează și Jessica. Norocul meu ca nu fumez. Sunt cu totul contra acestor "droguri". Peste zece minute de ras în continuu, m-am dus singura la bar și i-am cerut barmanului un cooktail. Stau și savurez cooctail-ul când deodată simți niște mâini inconjutandu-mi talia. Singurul lucru la care mă gândeam era acela ca ar fi fost Raphael. Am vrut sa mă întorc sa văd cine era, dar acel cineva nu mă lasă.  Mă ținea strâns și începea sa îmi sărute gatul încet. Am hotărât sa rup tăcerea.

- Cine ești?

- Coșmarul tău papusa, spune el râzând scurt.

-Nu cred. Spun eu zâmbind.

Vocea nuvela deloc a lui Raphael. Cine oare era? Fiind foarte curioasa sa văd cine e băiatul care mă făcea sa mă simt bine.

M-am întors și era un băiat înalt cu parul castaniu și ochii verzi. Arata foarte bine și îi se vedea abdomenul bine lucrat prin tricoul strâmt pe care îl purta. Era genul de băiat de care sa îmi placa... dar stai... ce tot spun? Am uitat deja de Raphael? Nici nu știu ce sa fac. Oare sa îl aștept pe Raphael sau sa continui cu acest băiat care tocmai îmi stătea în fata?.

-Ti-a mâncat pisica limba, papusa?

-Um... Nu.

-Eu sunt Devid.

-Bună.  Spun eu neinteresata intorcandu-ma la cooktail.

El se așează lângă scaunul liber de lângă mine.

-Pe tine Cum te cheamă, frumoaso?

-Chiar Îți pasa? Spun eu ironic ridicandu-mi sprânceana.

-Sincer sa fiu, da!

-Eu sunt Sara.

-Încântat! Spune Devid cu un zâmbet în coltul gurii.

-Ce ți se pare așa amuzant. Spun eu ducandu-mi paharul la gura.

-Nimic. Nu ai vrea sa ne petrecem timpul altfel?

-Adică Cum?

-Pai... sa mergem la mine sa ne uitam la desene animate, spune el ironic.

-Nu știu ce sa zic.

-Spune da. Sunt sigur ca nu o sa regreți.

-Sigur?

-Da.

-Pai sa vedem dacă știi ce vorbești.

L-am luat de mana și am plecat spre mașina lui. Pe drum spre casa lui mă gândeam la ce o sa se întâmple. Chiar l-am uitat pe Raphael? Nu. Nu am Cum sa îl uit dar ambiția mă face sa fac ăsta.

Într-un final am ajuns acasă la el. Am intrat în casa lui mare cu un etaj. Fără sa fie pus pe gânduri, imediat Cum am intrat în casa a început sa mă sărute. Normal ca nu l-am respins. Băiatul ăsta mă atrăgea oarecum chiar dacă îl iubesc pe Raphael.  M-a tras mai aproape de el și mi-a desfăcut fermoarul la rochie. După ce mi-a dat-o jos, m-a ridicat în așa fel încât picioarele mele s-au încolăcit în jurul taliei lui. Am intrat în camera de vizavi și m-a aruncat pe pat. După asta știți voi ce s-a intamplat.

                                  ...

Ma trezesc de dimineata in Brațele lui Devid. El încă dormea așa ca m-am hotărât sa plec. Imediat ce m-am dezlipit de el m-a apucat de mana.

- Unde crezi ca pleci, papusa?

-Acasă.  Unde dracu' sa plec?

-Așa devreme? Nici nu am apucat sa ne cunoaștem.

-Nu vreau sa ne cunoaștem. Ăsta a fost doar o aventura pentru amândoi. -Ești Bună, papusa!

Îmi dau ochi peste cap.

După gestul meu zâmbește pervers și mă trage peste el înapoi sarutande-ma cu un sărut lung și pasional.

Pana la urma am decis sa rup sărutul.

- Scumpo, cred ca ar trebui sa mai stai.

-Eu cred ca nu.

Buzele noastre stau la câțiva centimetri distanta. Si-a lipit fruntea de a mea.

-Nu vreau sama uiți așa Cum nici eu nu o sa pot sa te uit.

-Scumpule, sigur nu o sa te uit. Îi spun eu dandu-ma jos din pat și cautandu-mi rochia.

-Afară ploua, draga! Ti-am pregătit niște haine pe scaun.

-Când ai...? Las-o balta.

-Ploua cam tare. Ar trebui sa ramai. Nu te mușc stai liniștită.  Spune el ridicandu-se. Bine.... te mușc doar puțin.

-Și dacă nu vreau sa rămân?

-Treaba ta.

-Pot sa fac o baie? Miros a fum de țigară și alte cele.

-Da. Du-te.

-Okey. Mersi.

M-am dus și am dat drumul la apa fierbinte. Peste douăzeci de minute am ieșit ca noua.

- Gata, frumoaso.

-Da. Mersi ca nu ai intrat peste mine. Mă așteptam să o faci.

-Dacă vreau sa Îți văd comoara pot sa o fac altfel.

-Mda. Eu am plecat.

-Stai.

-Ce este?

-Te duci cu taxiul, nu?

-Da.

-Ai permis?

-Da.

-Poftim mașina mea. Spune el arunca cheile.

Pentru o secunda mă uit ciudat la el.

-Mersi.

Am ieșit pe ușa și am intrat în mașină. Când am ajuns acasă m-am aruncat pe canapea

Scuzați-mă ca nu am postat mai devreme acest capitol dar am fost ocupata. Dacă v-a plăcut nu uitați de un like.