Two hearts, different worlds

Oamenii se schimba

Am urcat în mașină și m-a dus acasă.

-Mersi,  zic eu înainte sa cobor.
-De ce nu vrei sa ne plimbam?
-Scuze dar sunt ocupata..
-Cu ce?
-Merg la Luca sa terminam proiectul.
-La Luca??
-Da.
-Sara, te rog nu te duce la el.
-De ce? E de treaba. Nu mi-ar face ce mi-ai face tu.
-Așa pare, dar îți zic ca nu vrea doar sa faceți proiectul, zice destul de îngrijorat.
-De ce îți pasa? Asta vrei și tu sa faci cu mine.
-Ba nu. Cine ti-a zis.
-Mai contează? 
-Nu e adevărat.
-Sigur.. nu te cred.

Am ieșit din mașină și am intrat în bloc. Mă arunc în pat și mă gandesc la Raphael.. nu știam de ce. M-am simțit foarte ciudat când Evelyne i-a spus "iubire". Nu vreau sa fiu geloasa... Nu vreau sa mă îndrăgostesc de el.

Mă ridic din pat și mă duc sa fac un dus, mănânc și învăț pentru mâine.
                          .........
După ce am terminat m-am îmbrăcat îl așteptam pe Luca.
Îmi suna telefonul.

-Alo, zic eu.
-Bună.  Am ajuns la tine. Coboară.
-Okey.

Am coborât și l-am îmbrățișat.

-Bună. Zice el.
-Buna.
-Mergem?
-Sigur.

Am urcat în mașină..Nimeni nu a scos nici un cuvânt. Am ajuns în sfârșit la apartamentul lui. Era foarte frumos. El mi-a pus un pahar de suc.
După ce am terminat Luca zice:

-Mă duc un camera sa strâng pe acolo. Vin imediat.
-Bine.

După doua minute Luca mă striga.

-Sara, poți sa vii puțin.
-Ammm.... Okey.

Am intrat în camera iat Luca a închis ușa și se apropie de mine. Mă împinge pe pat și se pune peste mine.

-Ce dracu' faci?
-Te vreau.

L-am împins de pe mine și am fugit. După ce am ieșit din blocul lui am mai alergat puțin si apoi am început sa merg normal. Plângeam... chiar nu îmi vine sa cred ce s-a intamplat. Îl credeam prieten iar acum îl urăsc.

A început sa ploua cu găleata. Am mai mers cinci minute și apoi văd o mașină.  Era mașina lui Raphael. S-a oprit și a ieșit din mașină îngrijorat.

-Sara, ce s-a intamplat?
-Am fost la Luca, și am început sa plâng și mai tare.
-Prințesa mea. Ti-a făcut ceva?
-Din fericire, nu!
-Ești uda intra în mașină.
-Nu vreau... Nu mai am încredere în voi.

Raphael se apropie sa mă îmbrățișeze iar eu mă dau înapoi. 

-Sara, în mine poți sa ai încredere.  Crede-ma ... Nu o sa Îți fac nimic rău. Vino cu mine. O sa răcești.
-Nu...

Și chiar atunci am leșinat... cred ca din cauza oboselii.

*Din perspectiva lui Raphael *

Am luat-o in brațe și am pus-o în mașină... Nu pot sa cred ce era sa îi facă Luca dar o sa rezolv cu el alta data. Acum o duc pe Sara acasă.

Am intrat în apartamentul ei și am pus-o pe canapea. Era uda și îi curgeau lacrimile... Nu Credeam niciodată ca o sa o văd plângând și chiar nu îmi plăcea.

M-am pus în genunchi lângă canapea și am trezit-o.

*Din perspectiva Sarei *

Raphael m-a trezit. Eram uda flasca.

-Sara, ești bine?
-Nu... Nu sunt bine, spun eu cu lacrimi în ochi.
-Ti-am făcut un ceai. O sa stau cu tine în noapte asta. Du-te și fa baie și schimbate.  Okey?

Am clătinat din cap în semn ca da.

Nu credeam ca e așa grijuliu. M-am dus am făcut baie, m-am schimbat și m-am dus în bucatarie. Acolo era și Raphael.

În poza cel cu ochelari e Luca și cel din spate e Christian.