Two hearts, different worlds

Pentru mine, el e perfect

Am adormit cu capul pe pieptul lui Raphael. Era foarte devreme când m-am trezit cu Raphael și de aceea am adormit la loc.
                                  ...
Razele soarelui intra prin geamul de pe balcon și îmi luminează fata.
Sunt așa de leneșă de dimineata ca îmi e lene sa deschid ochii. Mă "pisicesc" in pat și îmi dau seama ca Raphael nu mai e. Mă ridic repede în șezut și mă uit în prin jur. Deodată suna cineva la sonerie.  Capul mi se îndreaptă spre ușa. Tremurând, mă ridic încet din pat ca sa nu fac zgomot. Mă îndrept către ușa.
Sentimentele mi se amesteca în mine. Ura pentru acel cineva și teama plus furia pe Raphael pentru ca m-a lăsat singura chiar în acel moment.
Deschid ușa tremurând. Un băiat cu geaca neagra și tricou alb, cu parul ciufulit negru și cu o privire negativa, mă împinge în Living și închide ușa în urma lui.
Eu fac ochii mari la vederea acestuia și simt un gol în stomac.

- Cine ești tu și ce cauți aici? Spun eu sec.

-Ti-am spus... Coșmarul tău.  Spune acesta cu un zâmbet pervers dandu-si jos geaca și aruncand-o într-un colt al camerei.

-Nici nu ne cunoaștem.... Nu Ti-am făcut nici un rău... pleacă.

-Și dacă nu vreau asta?

-O sa... zic eu cu un nod în gat.

- O sa ce? Spune el apropiindu-se de mine.

Eu mă dau înapoi pana mă lovesc de canapea. El mă prinde de sold și mă trage aproape. Încep sa îl împing dar forta mea nici măcar nu îl misca. Îmi zâmbește iar pervers și îmi dau seama ca o sa pățesc ceva. Încep sa îmi curgă lacrimi din ochi. El mă ridica și mă duce în camera unde mă arunca pe pat. Se pune pe mine iar eu încep sa tip. Îmi pune mana la gura iar cu cealaltă mana mă mângâie pe obraji. După aluneca ușor de gat și apoi trece de sâni.  Îmi mângâie abdomenul cu atingerile lui arzătoare.  Lacrimile îmi curg mai tare. Mâinile mele nu mai au nici o putere asupra lui. Îmi da tricoul jos și îl arunca pe podea.
Chiar atunci îl văd pe Devid Cum îl trage de pe mine și îi da un pumn. Acesta se uita urat la Devid. Devid îi mai spune ceva. Nu am auzit fiind ca eram înecată în lacrimi. Pleca amândoi în sufragerie iar eu mă ridic în șezut  și mă fac gem.
Aud ușa Cum se trântește și niște pași venind spre mine.

- Sara...

Îmi ridic privirea asupra lui Devid.
Încep și mai tare sa plâng. El se apropie de mine. Eu mă ridic și îi sar un brațe.  Brațele lui erau calde și protectoare. Îmi pun capul pe pieptul lui la fel de cald.

- Îți mulțumesc!  Îți mulțumesc foarte mult! Fara tine nu știu ce s-ar fi întâmplat. Spun eu printre suspine.

-Nu îmi mulțumi. Nici o fata nu ar trebui sa treacă prin așa ceva.

Îl stâng mai tare pentru ca nu vroiam sa plece.

-Cum ai intrat aici?

-Ti-am luat cheia de rezerva!

-Nu-i nimic. Poți sa o ții la tine. Chiar te rog.

Îmi zâmbește tâmp.

-Ce se petrece aici? Zice Raphael care tocmai a intrat pe ușa.

-Cum ai reușit sa intri?

-Ti-am luat cheia azi dimineață.  Acum ce se întâmplă aici și de ce plangi?

-Ti-am spus sa nu pleci. Spun eu cu ochii în lacrimi amintindu-mi ce s-a intamplat acum câteva minute. Ești un trădător.  Mi-ai spus ca nu o sa mă lași dar tu ai plecat la roșcata ta. Și ghici ce.... era sa fiu violată de acel " cineva" care m-a sunat azi dimineață.

-Cum?? Și ești bine acum?  Spune el apropiindu-se de mine.

Eu mă dau un pas înapoi.

-Da sunt bine acum mulțumită lui Devid.

-Sara... eu doar am plecat...

-Ai plecat pentru ca ai un copil... știu. .. dar acum nu mai contează. Acum este Devid aici și are el grija de mine.

-Ce vezi la el? E doar un vagabond care umbla cu toate fetele.

-Pentru mine, el e perfect așa Cum e.
Îmi pare rău Raphael dar trebuie sa pleci.. te așteaptă copilul.

Nu uitați sa dați un like și sa comentați despre ce ați vrea să apară în următoarele capitole.