"Mă bucur că mi-ai spus..." șopteste Yuri, apoi incepe să ii mângâie părul fetei ce acum spăla cearceaful cu apă sărată, capul ei fiind jos, ochii țintiti spre podea.
"D-dar dacă o făceai mai devreme, puteam repara mai ușor"
"Ș-știu..."
"Nu ai avut încredere în mine..."
"Știi? Dacă îmi spuneai, puteam fii 3 killer squad, chiar dacă m-ar fi tăiat Heeseung de vie" încearcă Yuri sa glumească, și reușește pentru ca amândouă chicotesc.
"Chiar dacă îmi e greu să te iert acum, iti mai dau o ultimă șansă" iar Yeji ridică capul și se uită la ea plină de speranță "Pe bune?"
"Da. Dar e ultima ta șansă! Și o să am de vorbit și cu măscăriciul celălalt" și cele două se îmbrățișează, ambele cu ochii rosi de la plâns și mâinile tremurândă.
"Yeji, promite-mi că de acum nu mai îmi ascunzi nimic"
"Promit! Îți jur că nu o sa îți mai ascund nimic, niciodată"
"Spre exemplu, eu de acea Alexa n-am știut nimic. Despre cauza morții tatalui tău n-am știut nimic și despre cum te-ai văzut cu Sunghoon n-am știut nimic"
"imi pare rău că nu ti-am zis"
"Te iert. Ștergem trecutul cu buretele, și ai noroc că ai un loc important în viața mea, altfel aș fi aruncat cu buretele ăla la tine in cap"
"Mersi, Yuri."
"Nu ai de ce sa-mi mulțumești. Eu te iubesc făi" și îi ciupește obrajii
"Si eu te iubesc, unnie"
"Mai păstrăm iubire și pentru mâine, du-te și culcă-te că mâine e școală. E destul de târziu și ai venit până aici"
"Bine, dar tu când o să vii la școală?"
"Când m-or externa... vedem... Cred ca de luni"
"Ok atunci. Paa!"
"Pa, dongsaeng..." iar Yeji iese pe ușă.
Căzând pe spate in gânduri adânci, Yuri clipește și se întreabă dacă Yeji isi va ține promisiunea.
Desigur... nu i-a fost ușor să treacă peste ce tocmai a auzit, dar i-a iertat. Pe amândoi, pentru că la amândoi ține ca la proprii ei frați.
. . . . .
Joi
7:31 a.m
Pe holurile scolii erau elevi in doliu
Și profesorii țineau de acest lucru, pentru ca in ziua precedentă, școala a pierdut un elev deosebit, si un prieten minunat pentru restul studenților.
Mai pe scurt, toată lumea din școală... ok... mai puțin o persoană.
Beomgyu
Care abia venise de la mare, si habar nu avea de ce studenții si-au schimbat brusc stilul din modern în goth.
După ce se mai holbează puțin la restul, Beomgyu o ia la fugă spre Soobin și Kai, pe care i-a observat după dulapuri, pe fețele lor fiind pură tristețe.
"Hello, gara! Ce aveți de sunteți toți așa melancolici? Sunt singurul colorat inbrăcat și ma simt naș- stai asa... De ce Suntem doar 3 din 5?" și Soobin lasă o lacrimă sa curgă, lucru ce îl face pe Beomgyu si mai curios
"Yeonjun hyung e la spital, știi deja cazul lui" grăiește Kai, iar Beom aprobă "Si Taehyun? "
"T-taehyun... a fost electrocutat ieri in baie..."
Beomgyu începe să râdă, crezând că Hueningkai si Soobin îi joacă o farsă, dar când a văzut ca erau serioși și se abțineau din a plânge, s-a oprit din râs, si a înghițit in sec.
"S-serios? N-nu îmi s-spune că-"
"Ba da hyung... pentru el ținem doliu" iar in următoarele secunde, doar Beomgyu plângând în hohote se auzea pe hol, urmat de Soobin bocind și Kai se abținea cât putea de tare să nu cadă în genunchi și să-și plângă și el inima afară din piept.
"C-cum? Am lipsit doar 2 zile! De ce fix in lipsa mea Taehyun a murit?" înșiruie Beomgyu cu viteza luminii, trăgându-si părul și plimbându-se față-spate.
"N-nu știm cum... dar s-a i-intâmplat." șoptește si Soobin,după ce s-a mai liniștit
In celălalt colț, urmărind toată scena, plângea, învinovățindu-se, și Sunghoon.
Regreta această moarte cu toată inima lui, chiar dacă el credea ca îi va fi ușor sa treacă peste.
E prima dată când vede haosul din spatele unei crime, și când se gândește că el a cauzat zeci astfel de haosuri, vina îl atacă și fruntea lui albicioasă lovește pereții.
Mai prejos nu e nici Yeji, care cu inima îndoliată si ea, plânge la imaginea de Beomgyu, Soobin si Kai discutând răniți, înecați si ei în lacrimi.
Chiar dacă seara precedentă, între ea și Yuri s-a făcut un jurământ si a fost iertată, acum sentimentul ei de vină nu ținea doar de inima lui Yuri, ci de inima altcuiva
De a lui Kai.
Chiar dacă inima i se rupea in bucăți când ii vedea pe toti 3 plângând, Kai în acea stare o afecta mai mult, și nu își găsea motive.
Imaginea băiatului rece și prostuț, plângând, chiar o rănește pe Yeji, și un alt gând random îi trece prin minte.
Acum tuturor acelor fete nu le mai pasă, nu?
Îl vor doar la bine, dar când e de rău, nici una nu se apropie
Si cu gândul la asta, picioarele fetei se mișcă spre grup.
"Hei, băieți..."exclamă ea tristă, afișând un zâmbet slab, lucru ce le atrage atenția celor 3.
"Hei, Yeji. Ce faci?" spune Soobin, fața lui find roșie și ochii lui umflați, umezi, roșii și ei
"V-am văzut triști, si am venit să vă țin companie"
