Dangerous Love II. The Game

Preview 11

De fiecare dată trebuia să se întâmple acelaşi rahat. Dacă în viaţa mea era ceva bun – sau cât de cât bun, în cazul ăsta – imediat după urma ditamai pumnul în gură, la figurat, uneori chiar şi la propriu.

Încă simţeam că ceva nu se lega. Reynolds nu făcea niciodată valuri, nu dădea semnale, te lovea când totul era roz şi perfect şi nu mai aveai nicio şansă să te ridici. Poate credea că oricum nu mai am nicio şansă, nu strica să îmi mai sădească nişte frică în oase înainte să termine cu mine. Nu era ca şi cum aş putea să fug undeva.

Eram cu ochii pironiţi în tavan şi creierul vraişte atunci când s-a deschis uşa. Zayn a intrat singur, transpirat şi epuizat, fusese la sala de forţă. Ne-am privit doar o secundă, apoi el a mutat privirea.

— Nu mai este pe aici? a întrebat, nu mă aşteptasem să vorbească. Nu am mai schimbat nicio vorbă din ziua aia în care a intrat peste mine în baie.

Am ridicat o sprânceană spre el.

— Iubita ta. Stai cam mult pe aici.

Mi-am strâns buzele ca să nu spun ceva, nu aveam niciun chef să mă iau iar la bătaie cu idiotul ăsta.

— Te simţi ameninţat când sunt prin preajmă? am rânjit, nereuşind să mă abţin. S-a uitat la mine de după uşa dulapului şi a poi a bufnit amuzat.

— Mâncam băieţei ca tine la micul dejun. Stai cuminte în pătuţul tău şi gândeşte-te la iubita ta.

Încerca iar să mă enerveze, dar eram într-o surprinzătoare stare de spirit, aşa că nu am picat în plasă. În schimb, mi-am amintit de o chestie din prima zi în care ne-au scos pe toţi afară. M-am ridicat pe marginea patului şi l-am privit mai insistent.

— Păreai foarte tensionat în ziua aia, când ne-au scos afară. Tu şi generalul ăla, sau ce era, păreaţi concentraţi în schimbul vostru de încruntături.

Coarda sensibilă a fost atinsă. S-a încordat instantaneu şi mâna i s-a oprit pe orice făcea acolo.

M-am ridicat şi am mers alene spre el.

— Am tot crezut că eşti un asasin... dar nu. Am întâlnit asasini şi tu nu îmi dai vibraţia unuia, mai degrabă ceva din "cealaltă parte a baricadei".

Am rămas în spatele lui, aşteptând ca el să se întoarcă, dar nu a făcut-o, ceea ce îmi demonstra că aveam dreptate.

— Eşti unul dintre ei, nu-i aşa? Soldat, ofiţer? Ce?

Cu muşchii încordaţi şi o privire mult mai întunecată decât văzusem până acum, s-a întors spre mine. Citeam în ochii lui că îi aflasem secretul şi nu îi plăcea deloc asta.

Am rânjit.

— Ce putea să facă o jucărie a Guvernului atât de rău încât să sfârşească aruncat aici?

_______________________________

Care credeti ca este secretul lui Zayn? Vreau sa va aflu teoriile. :D