Hărțuitorul

Confruntarea

Dean ma privea nedumerit si nu intelegea de unde imi dadusem seama ca James Roy era cel care ma hartuia. I-am povestit tot ce mi se paruse ciudat la el cand am fost in casa Amandei Rhonson, inclusiv despre usa aceea ciudata. Am sunat la politie si au venit destul de repede. Au luat inregistrarile pentru dovezi si i-am rugat sa controleze masina noastra, ca in final sa gaseasca un senzor sub aceasta, senzor care indica pozitia noastra pe harta,lucru care explica cum de el a stiut ca ne aflam la acel hotel. Ne-au rugat sa mergem la sectie si noi i-am urmat din spate cu masina noastra, iar cand am ajuns le-am dat cutia cu poze, de care uitasem initial. Le-am povestit absolut totul si au ajuns si ei la concluzia ca James Roy trebuia arestat, din cauza inregistratilor si probabil si din cauza declaratiei lui Anne. Dupa ce s-au chinuit sa rezolve cu toate declaratiile, am pornit catre criminal, cu doua masini de politie in urma noastra.

Am ajuns la casa in care James Roy locuia si un echipaj de politie a dat buzna inauntru spargand usa de la intrare. L-au arestat pe James si in timp ce era dus intr-una dintre masini, tipa cu putere: "Nu se termina aici!". Faith statea ingrozita intr-o parte si tremura. Au spart usa care imi dadea fiori si am intrat in incapere incet. Erau numai poze cu mine, lucruri de ale mele care imi lipseau din fosta casa si foarte multe foi scrise, atarnate peste tot. Erau date despre mine, viata mea, temerile mele, pasiunile mele, absolut tot, toate lucrurile pe care le spusesem prietenilor mei. Lada din metal de sub birou era plina cu arme si munitie. M-am dat cativa pasi in spate cand am vazut pozele cu oamenii ucisi de el. In cateva poze apareau prieteni de ai mei in balti de sange, probabil ucisi dupa plecarea noastra.

-Bella! Nu...

Am inceput sa tip, am alergat afara din casa si m-am apropiat de masina in care era tinut James. Il priveam dezgustata si cu greu am reusit sa il privesc in ochi. Ura pe care i-o purtam era de neimaginat si ma abtineam cu greu sa nu il scot din masina si sa nu il omor cu mana mea. Politistul care statea statea langa masina avea arma in mana, as fi putut oricand sa il lovesc si sa ii iau arma doar pentru o secunda cat sa il impusc pe James, dar eu nu eram capabila sa ucid, as fi tremurat numai sa fi atins o arma.

-De ce?
-Nu stii?
-Nu!
-Pacat, o sa iti spun data viitoare cand ne vom revedea.
-Nu o sa fie o data viitoare! Vei fi inchis si acolo vei ramane!
-Stii ce imi place cel mai mult la tine? Nu incetezi sa speri, ador asta, mi se face pielea de gaina!

Eram furioasa, dar in acelasi timp linistita ca el urma sa fie inchis. Am incercat sa nu ma mai gandesc la ceea ce spusese si m-am dus la Faith. Statea in genunchi in fata casei si plangea.

-N-a facut nimic! De ce il luati?
-Faith,el a recunoscut...
-Nu se poate...
-Ai vazut camera?
-Camera?
-Da...

Am luat-o de mana si am dus-o in camera aceea. Cand a vazut tot ce era acolo, a lesinat. Politistii au sunat la salvare ai au luat-o cu ambulanta. Il priveam pe James de la distanta, nu a reactionat deloc cand si-a vazut sotia pe targa, nici macar nu stiam daca a observat. Dean a venit si m-a luat in brate si mi-a spus ca totul s-a terminat si ca ar trebui sa plecam de aici in sfarsit, sa lasam totul in urma.

Ne-am urcat in masina si am pornit la drum. In sfarsit, urma sa mergem acasa, fara alte opriri, doar acasa. Am inceput sa plang cand m'am gandit la toate pozele cu crimele facute de James Roy, dar trebuia sa ma calmez, sa nu ma mai gandesc la ce imi face rau. Trebuia sa accept situatia si sa fiu linistita pentru ca totul se terminase si totul urma sa revina la normal. Imi repetam la nesfarsit ca totul va fi bine.

-Jenifer,esti bine?
-Cred ca da...
-S-a terminat...
-Da... Dar prietenii mei...
-Stiu.

...

Si totusi, cuvintele lui ma bantuiau: "o sa iti spun data viitoare cand ne vom revedea".