Hărțuitorul

Sentimente in gol

-Mergem la tine, iti iei o valiza cu haine de schimb si tot ce mai ai tu nevoie si o sa stai la mine pana il prindem pe criminal. Casa mea e fix langa sectia de politie, am o camera de oaspeti, o sa iti placa. Ti-am spus, nu te mai las din ochi.

Ma simteam flatata si chiar daca era clar ca simtea si el ceva pentru mine, puteam avea atata incredere in el? Abia il cunoscusem si chiar daca era politist,oare nu putea fi el cel care ma hartuia? Dar glontul din umar... Dar asta putea fi inscenat! M-am dat un pas in spate. L-am privit lung si cand am incercar sa-i vorbesc, mi-a sunat telefonul.

-Da,cine este?

-Buna,Jenifer!

-Dean...heeei...! Chiar ma gandeam la tine ieri,am vrut sa te sun aseara ,dar am avut niste probleme. Am tot incercat sa dau de tine im ultimul timp, dar nu mi-ai raspuns niciodata...

-Da...Scuze pentru asta... Ce faci?

-Nu prea bine... Un nebun ma urmareste,omoara oameni in jurul meu,a fost si in casa mea...Nu mai pot,simt ca innebunesc. Tu cum esti?

-Acum mai bine ca iti aud vocea. Maine iau primul avion spre tine,nu te las sa treci singura prin asta,o sa te apar eu.

-Nu,te rog...Dean,eu nu am patit nimic,cei de langa mine da,nu vreau sa patesti si tu ceva. Te rog,nu veni.

-Nu inca! Cum as putea sa stau aici cand un psihopat incearca sa iti faca rau?! Nu o sa stau aici sa astept vesti de la tine! Tot acolo stai?

-Da,dar cred ca o sa stau prin sectia de politie. E mai sigur. Vreau doar sa se termine totul... Imi lipsesti...

-Si tu mie,mult! O sa imi fac repede bagajul si plec spre aeroport. Sper sa gasesc ceva liber. Cred ca ajung pana la noapte. Ai grija de tine! Si oruunde te duci, da-mi un mesaj ca sa te pot gasi, te sun cand cobor din avion.

-Nu veni...

Si a inchis. Dupa ce m-am uitat la telefonul meu vechi timp de un minut, am realizat ca Mike era langa mine,rezemat de perete. Parea trist,dezamagit, iar eu inca nu spusesem nimic legat de propunerea lui.

-Iubitul tau e un norocos si totusi te-a lasat singura.

-Nu este iubitul meu...

-Oh! Imi cer scuze atunci...Deci esti de acord?

-Mike,nu cred ca e bine asa. Eu o sa fiu la sectie. Cred ca e mai bine asa.

Eram atrasa de Mike, simteam ceva pentru el, dar nu stiam cata incredere puteam avea in el. Parca era mereu acolo cand eram urmarita. Poate ca nu era el criminalul in serie si desi incepeam sa fiu sigura de asta, stiam ca ascundea ceva. Ceva ce nu ar trebui sa se afle.

Stiam ce aveam de facut. Trebuia sa angajez un detectiv particular. Dar ca sa pot angaja unul, trebuia sa gasesc unul si sa ii dau un telefon, pentru ca sigur nu puteam sa ma plimb haotic prin oras. Aveam un sentiment de nesiguranta, incepeam sa cred ca politia nu e in stare sa rezolve cazul asta, sa ma apare pe mine si sa il prinda pe criminal. Totusi omul asta a omorat 5 oameni pana acum, chiar nu au nici o pista?

Mike nu a mai spus nimic. A trecut pe langa mine si s-a dus in salon. Si-a luat lucrurile si trecand pe langa mine,mi-a spus:

-Ti-am spus unde stau,deci stii unde stau. Am vorbit cu Arthur,tipul de acolo, o sa te duca el acasa sau la sectie sau unde vrei tu, ca sa fi in siguranta.

-Multumesc!

In timp ce mergeam spre sectie impreuna cu Arthur, colegul lui Mike, am mai primit un mesaj de la criminal si parea a fi ultimul.