becca, spune-mi visele tale || semnat, samuel

-optsprezece ani -

O plac si gata. Ce rost mai are sa ma ascund atat? Oricat am incerca sa parem noi duri si nesimtitori, uneori si pe noi, baietii, ne mai ocheste zeul iubirii. Si mai ales, cum sa nu te indragostesti de ea?! Ochii aia verzi ai ei sunt superbi. Felul in care se poarta chiar si atunci cand este singura, mandria aceea pe care o emana desi ea este atat de timida. Am studiat-o atata timp. Unii ar spune ca sunt disperat, dar poate chiar asa si este. Sunt nebun dupa ea. M-a atras din prima.
Nici nu cred ca m-a observat. Of, de ce unii au atat de mult noroc in viata si altii nici macar un gram? Normal ca nu m-a observat daca scoala este plina de baieti ca Amza si Jaden. Baietii frumosi, care se pricep atat de bine sa se faca vazuti si placuti de toata lumea. De ce nu pot sa fiu si eu asa?
***
Uneori as vrea sa am si eu pe cineva acasa care sa ma intampine. Cineva care sa ma intrebe cum mi-a fost ziua, sa imi dea sfaturi. Cineva care pur si simplu sa aiba grija de mine. Nu tu mama, nu tu tata, nu tu nimic. Si cand ma gandesc ca altii ii au si atata se plang. Cand ma gandesc ca altii au frati si surori si bunici si veri. Iar eu? Eu nu am pe nimeni. Copilul pierdut. Fix ala sunt eu. Viata este atat de nedreapta.
Un lucru care ma macina atat de mult. De ce s-a inventat oglinda? De ce am tinut neaparat sa ne vedem imperfectiunile atat de clar, in fiecare zi? Ar trebui ca doar oamenii frumosi sa aiba asa ceva. Pentru noi, cei fara nimic special, ar trebui ca oglinda sa fie ceva interzis. Nu face altceva decat sa ne aduca in pragul nebuniei. Mai bine plec... iar am inceput sa aberez.
***
Astazi m-a observat. Da. Mi-a zambit cand am trecut pe langa ea. Sunt atat de fericit. Am simtit ca zbor tot drumul spre casa. Tocmai iesisem din scoala, sperand sa o vad, si ea era acolo. Cred ca astepta pe cineva. Am trecut pe langa ea, incercand cat de mult pot sa nu ma uit la ea. Pur si simplu nu am reusit. Era ca un magnet, cel putin pentru mine. Cand am ajuns langa ea i-am zambit. Nu stiu de unde am avut atat curaj. Si ce sa vezi. Nu m-a ignorat. Nu si-a ferit privirea si nici nu a fost speriata. Mi-a zambit si ea! Ba chiar parea ca ma place, desi nu mi-am permis sa visez atat de mult. Ce ar putea vedea la mine?
Ma tot gandesc sa plec la oras. Nu stiu unde, dar parca as vrea sa ies in lume, sa incerc sa imi gasesc drumul. Desi asta ar insemna sa fiu departe de ea. Of, de ce ma opreste o fata pentru care eu nu insemn nimic? Poate chiar sunt un mare ratat...
***
Sunt foarte surprins. Amza m-a invitat la petrecerea lui. Stiu ca suntem prieteni si toate alea, dar credeam ca va vrea sa fie inconjurat doar de persoane ca el... In fine. Sper ca o sa fie si ea acolo. Nu cred ca as avea curajul sa ma bag in vorba cu ea, dar macar o pot privi. Azi e vineri, maine e petrecerea. Totusi nu mi-a venit sa cred... Nu mi-am dat seama ca Amza este mai mic decat mine. Credeam ca pur si simplu si-a facut majoratul si mie nu mi-a spus. Desi acum ca o spun, observ ca e o mare tampenie. Cum poti sa faci ceva in satucul asta fara sa nu afle toata lumea?
De-abia acum mi-am dat seama. Oare cati ani are fata? Nu pare sa fie de varsta cu mine. Oare cincisprezece, saisprezece? Sper sa nu fie o diferenta atat de mare intre mine si ea...
***
Amza a avut o petrecere foarte reusita. De-as fi avut si eu asa ceva la majorat. Oricum, a fost si ea acolo. Am privit-o toata seara. Era atat de frumoasa. In sfarsit am aflat si cum o cheama. L-am intrebat pe Amza. Mi-era rusine, n-as fi vrut sa creada ca umblu dupa pustoaice, dar pana la urma am zis ca doar o sa-l intreb cum o cheama. N-are de ce sa creada nimic. Mi-a spus pe tonul ala al lui glumet „E Rebecca, dar vezi sa ii zici Becca, ca altfel se supara. Si stai linistit, ramane intre noi, prietene." Nu stiam cum sa plec mai repede din fata lui. Isi daduse seama, poate chiar stia de dinainte. Oare atat de fraier am fost incat sa las de inteles ca sunt indragostit de ea? Nu prea cred...
Toti prietenii ma considera altfel. Imi tot spun ca-s prea sensibil, ca-s prea atent la detalii, prea sentimental. Nu am vazut niciodata nimic rau in chestia asta, decat ca ma face sa fiu diferit de ceilalti. Oricum nu-mi pasa ce cred ceilalti despre mine. De-acum imi pasa doar ce crede ea. Ce crede Becca.
***
Inca nu inteleg cum de am observat-o de-abia in ultimele trei luni de scoala. Acum a venit vara, am terminat si eu scoala in sfarsit, dar nu stiu. Parca imi pare rau. Acum nu o sa mai am nicio scuza ca sa pot sa ma intalnesc cu ea. L-as intreba pe Amza unde sta fata care-mi tulbura visele, dar atunci chiar c-o sa ma considere un fraier.
Nu stiu ce sa fac de-acum incolo. Sa imi continui studiile ar inseamna sa plec de aici. Adica ar insemna foarte multi bani pe care eu nu am de unde sa-i scot. Si ar mai insemna ca zeita mea cu ochii verzi va ramane aici, departe de mine. Chiar nu stiu ce sa fac. Ce buna ar fi o familie acuma...
***
De cateva zile chiar a venit vara. Este atat de cald incat nimeni nu are chef de nimic, mai ales eu. In fiecare zi ne intalnim in centru. E singurul loc in care putem sta si noi putin departe de ochii adultilor. Nu ca eu as avea de cine sa ma ascund... Le sunt foarte recunoscator baietilor ca ma primesc si pe mine. Uneori ma simt cam aiurea pentru ca sunt singurul care niciodata nu are bani, dar ma mai salveaza Amza.
Sunt foarte suparat pe mine. Amza mi-e un prieten atat de bun si uite ca eu simt numai lucruri rele fata de el. Il invidiez atat de mult pentru ceea ce are, pentru cum arata. Cine crede ca doar fetele sunt complexate de felul in care arata e un mare prost. Eu sunt cea mai mare dovada.
***
Azi am fost pe marginea lacului si nu stiu cum s-a nimerit, dar se pare ca cineva pune niste vorbe bune pentru mine de acolo sus. Ne-am intalnit cu fetele. Prietena lui Amza, a lui Jaden, a lui Benjamin, si desigur, si Becca. Am salutat-o. Am avut nevoie de atat de multa incredere si atat de mult curaj. Si din fericire si ea mi-a raspuns. Ba chiar era foarte vesela.
L-am vazut pe Amza cum ne privea discret. Doamne, ce imi place de omul asta. Dupa ce am plecat si ne-am imprastiat la casele noastre, m-a chemat la el acasa, sa vorbim ceva. Deja stiam dinainte ce vrea sa imi spuna. Eram foarte tentat sa il refuz, dar am zis ca pana la urma si el a vorbit cu mine despre chestii d-astea si merita sa fiu sincer cu el.
„- Ma Samuele, ce naiba ma. Tu chiar crezi ca nu observ? Bine, poate altii nu observa, da' eu? Stii ca te cunosc. Mi-am dat seama de la inceput. Scuipa tot.
- Nu stiu. Imi place de ea. Pur si simplu.
- Doar iti place? Esti sigur? Ca la cum te uiti la ea esti indragostit pana peste cap. Pe cine crezi ca pacalesti?
- Bine, Amza. Si eu ce ar trebui sa fac? Nu vezi ca sunt un ratat si imi ia o gramada doar sa o salut. De ce crezi ca s-ar uita la unul ca mine?
- Uite, prietene, eu o sa fiu sincer cu tine. Nu o sa ma prefac ca esti cel mai frumos tip de pe-aici si o stii si tu. Dar nu esti cu nimic mai prejos decat altii. Daca ti-ai face putin curaj si ai scoate-o la un suc poate...
- Exact, Amza. Poate. Mai intai trebuie sa si accepte.
- Samuel, esti fraier rau, serios iti zic. Crede-ma ca daca nu o sa faci nimic cat mai repede o s-o pierzi. E alegerea ta. Eu vreau doar sa te ajut, frate." 
Chiar apreciez ce incearca Amza sa faca pentru mine. Toata seara a incercat sa ma ajute si sa ma faca sa vorbesc. Se vede ca ii pasa. Tare mi-e frica ca el incearca degeaba. Nu stiu daca voi fi vreodata in stare sa vorbesc cu ea.
***
S-a intamplat. Nici mie nu-mi vine sa cred, dar chiar am reusit sa vorbesc cu ea. Am intrebat-o daca ar vrea sa facem ceva intr-o zi si a fost de acord. Saptamana viitoare o sa ma intalnesc in sfarsit cu ea. Sunt foarte uimit. Cand i-am spus lui Amza a inceput sa sara si sa tipe ca un nebun. Parca el obtinuse intalnire cu Becca. Atunci mi-am dat seama ca el chiar mi-e un prieten adevarat. S-a bucurat pentru mine. Sper doar sa nu o dau in bara. As fi chiar prost.
***
N-am avut stare deloc toate zilele astea. Azi dimineata cand m-am trezit era inca intuneric, dar pur si simplu nu am mai putut sa dorm. Atat de emotionat sunt. Ma port exact ca un pusti. Mi-e rusine de mine de nu mai pot. Nu e ca si cum e prima data cand vorbesc cu o fata. Dar acum e altfel, ma simt altfel. Ea este altfel decat orice fata pe care am cunoscut-o.
„- Buna, Rebecca!"
Exact, am dat-o-n bara din prima. Cat de prost am fost sa ii zic Rebecca cand stiam ca nu ii place. Bine ca nu e rea. Am avut noroc.
„- Buna, Samuel. Imi poti spune Becca. Imi place mai mult asa."
Ne-am plimbat pe langa lac. E singurul loc in care poti fi sigur ca nu te intalnesti cu tot satul, mai ales dupa ora pranzului. Am vorbit mult si intr-un final, m-am relaxat. Nici nu-mi venea sa cred, dar chiar vorbeam super lejer si nu mai aveam atatea emotii.
Mi-am dat seama ca e o fata si mai speciala decat credeam. Am dus-o pana acasa. Mi-a spus ca i-a placut. Mi-a spus ca ne-am mai putea intalni daca vreau si eu. Dar eu nu mai puteam vorbi. De-abia am reusit sa-i spun ca si mie mi-ar placea sa ne mai vedem. M-am purtat exact ca un baietel, dar totusi am impresia ca i-a placut asta.
Am plecat si m-am dus direct la Amza. I-am povestit totul, exact cum s-a-ntamplat. Dupa m-am inchis in camera si de-atunci tot stau si ma gandesc la asta. Oare totul a fost real? Oare Becca chiar e reala?
***
De cateva luni nu ma mai recunosc. Serios. Am devenit o alta persoana de cand am inceput sa ma intalnesc cu Becca. Acum o cunosc si mai bine. Imi place de mor de fata asta. De felul ei de-a fi. Imi place ca este atat de mandra de ea. Ca odata ce ajunge sa te cunoasca numai este deloc fata aceea timida, ci devine foarte curajoasa si deschisa. Imi place mai ales cand este egoista. Nu stiu de ce. Oricum, uita-te la mine. M-a transformat complet. Chiar sper ca totul o sa functioneze.
***
Oare cand a trecut vara? Becca trebuie sa inceapa scoala, asa ca nu ne vom mai vedea atat de des. Am aflat ca are saisprezece ani. Sunt doar doi ani intre noi, deci e in regula.
Inca nu pot sa inteleg cum am devenit atat de legat de ea. E ca un drog. Chiar nu pricep de ce ma atrage atat de mult. Are un farmec aparte, ceva misterios. Nu am mai simtit niciodata asta pentru o fata. Sper ca vede si ea ca sunt altfel decat alti baieti. Sper sa inteleaga ca nu sunt ca altii...