Amintiri dureroase

Capitolul - 36

- Trebuie să plec , să nu vină poliţia să mă găsească cineva aici .

- Te rog să rămîi aici în noaptea asta în vilă şi mîine la prima oră te ajut să eşi din vilă . Te voi duce la o cabană din pădure unde nu te va putea găsi nimini . Îţi promit .

- Ai dreptate aşa că e oricum tîrziu să mai plec şi , dacă nu a venit nimeni pînă acum , nu cred că mai vine cineva .

- Pentru a evita o posibilă problemă , vei dormi în pod . Te poţi ascunde de vine cineva printre cuti de carton .

Carmen ese prima pe hol să verifice de e cineva pe hol , nu e nimeni .

- Nu e nimeni . Poţi eşti . spune în şoaptă Carmen lui Eva să nu fie auzită de cineva din vilă .

Eva scoate capul să fie ea sigură că muze nimeni şi cu Carmen urcă scările ce duce în pod . Holul e pustiu iar Contele deschide uşa şi intră repede să ia bastonul uitat lîngă canapea . Vrea să iasă dar pe hol apare o servitoare cu o tavă cu mîncare iar Contele s-a ascuns după pierdea. Servitoarea pune tava cu mîncare caldă ce ese din oala de un litru acoperită aburi . Vede că nu e nimeni în cameră şi zîmbeşte uşor . Ce nu ştie Contele e că servitoarea e un spion în vilă pusă de Luminaţi . Ea ştie că Contele nu a părăsit vila şi nici nu ştie că el s-a ascuns după pierdea ce greu respiră să nu fie descoperit . Servitoarea caută peste tot de a găsi indici s-au ceva cu care îl poate incrimina Conte . În cameră apare Carmen ce o prinde pe servitoare cum caută sub canapea în genunchi .

- Ce crezi că faci la ora asta ? întreabă Carmen nervoasă .

- Stăpînă eu . . .

- Ieşi afară , acum !

Servitoarea se ridică în picioare şi pleacă din cameră . Rămîne Carmen singură în camera ce e aparent goală , se apropie de geam să vadă luna de pe cer . Pune mîna pe pierdea iar Contele încearcă să nu sufle deloc să nu fie descoperit de ea încă . Cum e lipit de perete şi au mîna dreaptă caută încet bastonul cu care să-i de-a în cap şi so lase fără viaţă . Carmen trage doi centimetri de pierdea şi vede o muchie de lună strălucitoare . Iar Contele atinge cu vîrful degetelor sale atinge bastonul . Transpiraţia rece îi apare pe frunte de neliniştea ce o simte şi cînd să apuce în mînă bastonul alunecă pe podea . Iar Carmen scoate un ţipat de frică . Ia mîna de pe pierdea şi se apleacă şi ia bastonul în mînă . Îşi dă seama că bastonul e a lui Contele de Leon . E surprinsă de cum la uitat în cameră că ştie că fără baston nu se poate deplasa bine . Se apropie de dulap şi scoase iar sticla ce o pune la gură o bea pe jumate . Se strîmbă puţin şi se şterge la gură , pune sticla în dulap la loc ese din cameră cu bastonul a lui Leon în mînă stîngă . Contele ese de după pierdea şi strînge din dinţi de durere că piciorul cel doare război ia amorţit . Cu greu ajunge să se aşeze pe canapea . Gîndeşte pasul următor pe care din cele două să le ucidă prima . Pe Carmen că la trădat sau pe Eva ca să nu mai spună ce ştie despre el şi la alţi ce ar crede-o pe ea iar el ar ajunge după grati . Ese din cameră şi se ascunde în cealaltă cameră alăturată pînă ce toţi vor adormi şi va eşi la atac . Camera unde e Contele e una destul de mică după preferinţele sale . În cameră se găseşte de cum intri în cameră calci pe o piele naturală de tigru african . Pe peretele din dreapta e un tablou cu o pictură ce arată o insulă mică cu un palmier înalt şi un om slab ce chipul nu i se vede . Stă la umbra palmierlui în plină amiază . Sub tablou e un dulap cu două saltare mari şi patru saltare mici . Dincolo de dulapul mic e un alt dulap lipit mare de haine . Cele două dulapuri se aseamănă ca culoare şi model . Sunt făcute din stejar şi vopsite cu flori . Pe celălalt perete sus e agăţat două sabi pe postament de metal . Ce Martin le are din război iar jos e un pat dublu cu aşternuturi albe de bumbac cu in de culoare albă ce e mereu schimbate la două zile . Pe celălalt perete sunt două geamuri mai mici cu închise cu obloane ce au fost momente pe timpul războiului . Ca inamici să nu ştie că se apropie de un sat . Iar peretele de lîngă uşă e un tablou ce îi are pictaţi Martin ce o ţine în braţe pe mireasa lui Eva . Contele arde de gelozie cînd vede cît de fericiţi sunt cei doi în tablou . Pe hol se aud paşi a unui servitor ce a stins lumînările de pe hol îl lasă în întuneric că toată lumea s-a pus la somn . Contele stă pe întuneric încă o oră şi deschide uşa e gata e vînătoare . Din cauza că nu are cum să se sprijine în baston se mişcă foarte greu pe hol . Uşa o deschide uşor şi o vede cum ea are un somn liniştit . El zîmbeşte uşor şi închide uşa după el e la o distanţă de un metru pînă la victima lui ce nu ştie ce o aşteaptă în curînd .