Amintiri dureroase

Capitolul - 18

Mai e o zi pînă la proces iar Eva numai are putere să mai mănînce nimic de frică , ruşine să dea ochii cu tot cei dragi ei ce acum o consideră o criminală . Tanya ţine o farfurie în mînă de tablă cu un pilaf de orez ce e ars pe jumate .

- Te rog ia . îi întinde spre Eva ce e culcată faţa la perete să nu fie văzută de nimeni cum plînge . Nu aude iar Tanya pune farfuria jos şi pune mîna pe Eva , tresare de frică . Sare în fund şi o cuprinde în braţe pe prietena ei de suferinţă .

- Plîngi şi descărcăţi sufletul greu , prietenă dragă .

Razele de soare le luminează chipurile celor două prietene ce sunt îmbrăţişate .

- Nu ştiu ce îmi va rezerva ziua de mîine ! Nu ştiu dacă voi putea să scap cu viaţă din acest necaz .

- Ai încredere în Dumnezeu şi avocatul tău , trebuie să te gîndeşti că trebuie să fi liberă pentru fica ta . Ce e departe şi te aşteaptă să te sărute şi să aibă cui îi spune - mamă .

- Ai dreptate , am pentru cine lupta . Te rog vreau să mănînc .

Iar Tanya ia dat farfuria cu mîncare pe care Eva a mîncato pe toată . Îi zîmbeşte la Tanya şi pune farfuria pe geam .

- Ce soare frumos afară e . îi spune Tanya lui Eva în timp ce priveşte dincolo de grati . Eva se ridică de pe pat şi îşi strînge părul neîngrijit în coc .

- Da ai dreptate .

- Povesteşte-mi şi mine o zi din viaţa ta . se pune lîngă Eva se pat să asculte povestea ei cît mai bine .

- Nici nu ştiu de unde să încep cu povestea mea . Am să încerc să o fac cît mai pe înţelesul tău :
În momentul cînd Martin ma urcat în trăsură am plecat fără să ştiu unde mă va duce şi ce va face cu mine . Pe parcursul călători noastre ma privit doar fără să-mi spună nimic , fără să mă judece de gestul ce eram gata să-l fac . Drumul mi s-a părut relativ lung . Iar trăsura s-a oprit iar Martin a coborît primul lăsîndu-mă singură în ea . Pînă ce el a înconjurat trăsura să ajungă la uşa de pe partea mea , o mie de gînduri întunecat m-ai invadat mintea . O teamă ce o simţeam îmi cuprinde întregul corp . Am pus mîna pe clanţă dar îmi este teamă so deschid . Aud paşi în piatră cum se apropie de uşa mea . Aud cum mâna lui pune mîna pe clanţă . De teamă mă dau de cealaltă parte a trăsuri . Uşa se deschide încet şi o mînă intră în ea , îmi spune cu o voce blîndă :
- Coboară ai încredere în mine .
Mă las condusă de impuls şi întind mîna mea ce o atinge pe a lui . În acel moment inima bate de bucurie . Senzatia ce am simţito nu am cuvinte să-i exprim ce am simţit în acel moment . Mă dau jos din trăsură atunci realizez cît de tînăr şi frumos e . Sunt mai mică decît el îi ajung pînă la umărul lui . În preajma lui mă simt în siguranţă . El scoate din buzunar un ceas cu capac de aur şi îi spune că la ora asta familia lui ai cina . Mă prinde de braţ şi mă conduce în casă . De cum intru în luxoasa vilă suntem întîmpinaţi de la uşă de un valet bătrîn ce îl salută pe stăpîn cu respect .
- Bună seara domnişoară . mă salută de cum am călcat pragul casei .
- Bună seara . îi răspuns respectuos şi ajungem în salonul principal . Încerc să fac cunoştinţă cu întreaga atmosferă . De cum intri în vilă pe jos e marmură de culoare albastru deschis , iar pereţi sunt cu var de culoare galben . Pe pereţi sunt plini de tablouri de familie cu rame de aur - cred .
O uşă se deschide pentru noi în la mamă e fratele lui Martin cu Carmen , în capul mesei e scaunul gol . Iar lîngă scaunul gol e mătuşa Magda alături de fiul ei Fred .
- Bună seara . le spune Martin la cei de la masă . Că ei nici măcar nu au auzit uşa că s-a deschis , ei discutau de Conte de Leon . Carmen sare în picioare şi aleargă în braţe la Martin iar pe mine mă întinde involuntar în uşă . Îl sărută pe ambii obraji şi îl ia de mînă şi îl trage să ia loc la masă .
- Carmen ai răbdare . rîde uşor şi îşi trage mîna lui . Cu mine la cină a venit . . .
- Eva . e un nume la l-am inventat pe moment . îi zîmbesc uşor deşi o parte din mine simţea că nu mă simt prea bine în vila lui .
- Eva . Va lua cina cu noi şi va locui cîteva zile cu noi pînă ce îşi va găsi un loc unde să locuiască .
Carmen mă măsoară din cap pînă în picioare cu ură .
- Martin la noi nu e casă de binefaceri .
- Carmen ! Te rog . o priveşte dur pe sora lui . Am stat o săptămînă şi am vrut să plec din vila lui . Ţin atît de bine momentul cînd eram la etajul unul şi era dimineaţă . Mă trezesc cu gîndul că azi sigur voi pleca din casa lui . Cineva la uşă bate de cum deschid o văd supărată pe Carmen ce mă ia la întrebări din prima :
- Nu ştiu cine eşti şi de unde vii , dar vreau să pleci vilă chiar azi . Să nu crezi nici pentru o secundă că ai pus mîna pe el şi averea lui ! Asta doar peste cadavrul meu .
- Nu am nevoie de banii lui ! strig cu putere la ea , pur şi simplu ma scos din sărite , puţin mai aveam şi îi dădeam şi o palmă la proastă . Că sincer o merita cu vîrf şi îndesat .
- Să nu-mi spui că te-ai îndrăgostit de el !
E o întrebare ce nici eu nu ştiamrăspunsul . Defapt refuzam să citesc în suflet ce simt pentru acest bărbat la la început am simţit doar ură că nu ma lăsat să mor . Apoi am realizat că destinul meu la scos în calea mea . Că el a fost în clipa în care eu am decis să mă despart de lumea asta atît de rea . Că el nu a fost doar cel ce ma salvat de la moarte în acea seară . Poate că el să fie bărbatul căruia să-i dăruiesc inima mea în semn de recunoştinţă faţă de tot ce a făcut pentru mine .
O împing pe Carmen fără să raspund la acuzaţia ei şi îi închid uşa în nas . Eu sunt lipită de uşă şi încep să plîng că regret că am stat atît de mult în vila lui . Atunci mă întreb care e scopul lui ? De ce ma salvat ? De ce nu mă întreabă cine sunt şi de unde vin eu ? De ce simt că are atîta încredere în mine ! Ce sunt un necunoscut pentru el . Asta dacă nu el mă . . .
- Nu , nu , nu ! refuz să gîndesc că el s-a îndrăgostit de mine . Ce să vadă la mine . Mă ridic în picioare şi să apropi de oglindă cu margine făcută din argint . Mă privesc în oglindă , în ea văd o femeie laşă şi urîtă . Dincolo de uşă se aude un scandal puternic între Martin şi Carmen . Mă apropi de uşă îmi dau seama cu stupoare că ei se ceartă din vina mea .
- De ce mai stă încă Eva în casa noastră .
ţipă la Martin pe hol aproape de camera lui Eva . Martin a venit so vadă pe Eva cînd pe scări a auzito pe Carmen cum vrea să mă ajunge din casa lor . E furios pe sora lui măreşte pasul să ajungă cît mai repede să mă apere pe mine .
- Carmen nu e treaba ta , nu te băga . ia răspuns la fel de dur .
- Cum ai putut so aduci în casă , noi nu ştim cine e de unde vine . Poate că e o criminală sau o hoaţă .
- Carmen . . . îi spune numerele printre dinţi , e foarte dezamăgit de sora lui că se bagă acolo unde nu e treaba ei .
- Sunt sigură că te-ai îndrăgostit de ea . Da , asta e te-ai îndrăgostit de cineva ce nu şti nimic de ea . Cum ai putut să trădezi familia noastră ? Cum , Martin ?
- Carmen ce fac eu cu viaţa mea , e doar treaba mea . Dacă nu îţi convine poţi pleca de vrei .
- Ce ai spus mă dai afară din casă pentru o curvă . Martin ridică mîna so lovească , îşi priveşte mîna cum e gata so pedepsească pe sora lui . E uimit de gestul ce e gata să-l facă . Se ruşinează de gestul cel vrea să facă , dar Carmen are limba prea ascuţită , o caută cu lumînarea . Coboară mîna fără so lovească pe sora lui peste faţă .
- Carmen încă o dată te rog , nu te mai băga acolo unde nu e treaba ta . Te rog !
- Bine frate te las , nu mai zic nimic . Dar vei vedea că am dreptate . Femeia asta te va distrunge pe tine , odată cu tine ne va distrunge şi pe noi . Te rog să nu uiţi vorbele mele , frate ! Carmen coboară scările în lacrimi .
Nu mai vreau să văd cum lumea se ceartă din cauza mea , am decis să plec din casa lui . Deschid uşa , trec pe lîngă Martin ce e uimit să mă vadă . Îl privesc pentru o secundă are obraji roşi se simte ruşinat de cuvintele spuse de Carmen .
- Eva . . . mă strigă fără să mă opresc din mers . Lacrimi în ochii în apare de regret că îl părăsesc pe el . Singurul bărbat ce a întins mîna să mă ajute şi să mă scape din iadul în care îl trăiesc .
- Eva . . . mă mai strigă încă o dată . Eu sunt la colţ de hol , pun mîna pe balustradă şi îmi măresc pasul să ies cît mai repede din casa lui . În spatele meu îl simt atît de aproape iar paşi lui se aud tot mai aproape de mine . Pune mîna pe mine şi mă opresc îmi întorc privirea mea spre el . Lacrimi ce-mi curge pe obraz de dorul lui . Inima mea bate tare atunci cînd sunt în preajma lui .
- Eva te rog , rămîi . îmi spune cu voce ce îi tremură de emoţie .
- Ce rost ar mai avea să rămîn aici . Carmen are dreptate . . . el îmi şterge lacrimile ce încă curge pe obraji .
- Laso pe Carmen .
- Nu ea are dreptate , tu nu şti nimic de mine . Nu şti de ce am vrut să mor în acea noapte .
- Ai dreptate nu ştiu , am încredere în tine . De vrei îmi poţi poveşti tu povestea ta .
Şi îi povestesc povestea mea , singurului om ce am încredere în mine . Ne punem pe bancă din curte iar eu am spus tot . Mă priveşte mă ascultă fără să intervină în povestea mea . Se ridică în picioare şi în spune :
- Te iubesc , Eva .
Mă ridic şi eu , îmi dau seama că el mă iubeşte şi are încredere în mine .
- Şi eu . mă cuprinde în braţe şi mă sărută pe buze cu foc .
- Numele tău va fi Eva . De azi promit să te apăr , să te respect şi să te iubesc pînă ce voi muri .

- Ce poveste frumoasă ai Eva , Mă bucur că ai încredere în mine , prietena mea .