Amintiri dureroase

Capitolul - 23

        În viaţă fugim de noi , de dusmani ce ne vrea răul . Atunci cînd ajungem la capăt de drum descoperim atunci cîte sacrifice ori compromisuri am făcut pentru a ne bucura de cîştig . De cînd ne naştem dorim să fim ca părinti noştri , după ce ani trece ne  facem noi idei despre cum vrem să ne construim viaţa pentru a fi cît mai uşoară de parcurs . Dar căile pe care le urmăm ne va duce în final pe un alt drum ce nu-l cunoaştem deloc şi cînd vrem să privim ce am făcut , cum de am ajuns aici nu ştim să dăm definiţia corectă .

Eva primeşte un glonţ în picior urlă de durere pune mîna pe rană şi simte cum îi curge sîngele cald nu băga în seamă durerea ce-o simte ştie doar că e liberă . Pentru o fracţiune priveşte dincolo de gardul înalt de 3 metri cum gardieni aleargă disperaţi la gard so prindă pe prizoniera evadată . Aleargă mai mult într-un singur picior pînă ce ajunge la apă sare fără teamă şi se scufundă în adîncuri şi înoată . La suprafaţă ese pete de sînge lăsate de rana deschisă din piciorul drept .

Fred intră fără să ştie unde e acum Eva . De cum se îndreaptă de punctul de control după care să între în incita temniţi aude cum doi bărbaţi trecuţi de prima tinereţe îşi spune unuia altuia de cum a evadat Eva Leonardo din temniţă . Fred a rămas paralizat că toată munca lui depusă în ultimile două zile pentru procesul de mîine , Eva la distruns intr-un momentul de nebunie . Pe deoparte e dezamăgit de ea că nu a ştiu să lupte pînă la capăt , dar pe de altă parte se pune în locul ei şi încearcă să gîndească ce a gîndit în momentul cînd a decis fugă ca un - laş . Cu cît de îndreaptă spre uşă cu atât el se invinovăţeşte pentru că nu a ştiu să fie alături de ea . Că nu a ştiut să-i spună la timp ce simte pentru ea , că de cînd a văzuto prima oară la braţul lui Martin a simţit faţă de ea - iubire . Dacă la început ia fost ruşine de el să se arate în faţa lui Martin şi Eva ca nu cumva să descopere adevărul pe care la ascuns în suflet . A preferat să plece la Londra în speranţa că poate aşa va reuşi so uite pe femeia ce îi era interzisă so iubescă mai mult ca la o rudă de a lui . Timpul petrecut pe băncile şcoli de avocatură nu a pututo scoate din minte pe Eva , iar cînd a aflat vestea că Martin a murit a decis că viaţa îi dă o şansă pe care nu avea voie so rateze pentru nimic în lume . A făcut bagajele şi a vîndut apartamentul de două camere situat la două străzi distanţă de şcoala unde studia el . Pune mîna pe clanţă dar un gînd ia tăiat amintirile lui despre trecut . Dacă Eva a fugit unde va alerga ea prima oară ? La vila lui Martin . E singurul loc unde sa-r putea ascunde de poliţia ce o caută acum peste tot . Se întoarce şi îşi măreşte pasul pînă ce ajunge la trăsură urcă în ea şi dă comanda la vizitiu să-l ducă pînă la vila lui Martin urgent , strigă cu putere şi ferm . Vizitiul dă două biciulri la cai şi pornesc din loc la galop însă poarta principală este închisă , iar în faţa ei sunt doi gardieni în uniformă de culoare verde închis . Cu armele de război în mînă pe loc repaus ce au ca misiune să nu lase sau să între nimeni în curtea temniţi . Vizitiul trage de hăţ şi cai opresc aproape de poartă iar Fred aude cum din comanda a vizitiului a oprit cai . De ce ?

Fred scoate capul pe geam şi îi spune :

- De ce ai oprit trăsura . iar vizitiul îi răspunde :

- Că poarta e alocată nu lasă sau să între în curte , Fred de furie dă un pumn pe locul unde stă se vede prizonier şi nu ştie cum so ajute pe Eva ce are atîta nevoie de el . Coboară din trăsură şi se apropie de cei doi ce păzeau poarta principală .

- Aş dori să es . îi priveşte ce cei doi tineri . Se poate ?

- Nu putem lasă lasa pe nimeni să între sau să iasă pînă la noi ordine .

Fred furios se întoarce în trăsură , aşteaptă clipa cînd va putea pleca să-i fie alături de Eva .

Eva înoată ceva pînă ce ese din apă e fericită că e aproape de vilă , se ascunde în tufiş vrea să stea acolo pînă ce va înnopta şi apoi să între în casă .

Carmen intră în salon la mătuşa ei ce sedată de la un medicament primit de o asistentă nu de mult .

- Fred fiule tu eşti ? spune cu ochii închişi de oboseală . Carmen se apropie de pat şi îi spune :

- Nu , sunt eu Carmen . Am venit să te văd .

- Carmen ce mai vrei acum ? o spune sătulă să tot o vadă .

- Mătuşă eu vreau să mă erţii pentru tot .

- Ce rost ar mai avea acum că ştiu ce gîndeşti despre Eva . Carmen de cum îi aude numele lui Eva ia foc :

- Mătuşă nu ştiu de ce crezi în ea , ea cea care la ucis pe fratele meu .

- Carmen te rog plecă , nu vreau să mă cert cu tine . Nu am nici putere şi nici răbdare să tot îţi spun acelaş lucru mereu . Te rog pleacă . o spune cu ultimile puteri .

- Bine mătuşă , am venit la tine pentru că ţin la această familie şi îi vreau numai binele . Din clipa în care Eva a călcat pragul vile am ştiu că mai devreme sau mai tîrziu această femeie va face cîndva mult rău familiei . Îmi pare rău că s-a ajuns la asta că nu ai încredere în mine şi ai încredere intr-o străină . se ridică de pe scaun dă să plece .  Te las cu bine şi mă rog să te faci bine . Carmen se apleacă so sărute pe obraz dar Magda îşi întoarce refuză semnul de pace pe care Carmen e dispusă să-l facă de dragul familiei . Carmen pleacă cu ochii în lacrimi că din vina lui Eva acum a ajuns oaia neagră din familie . Urcă în trăsură şi merge la vilă să bea de amărăciune că e respinsă de toţi cei dragi ei . Drumul pînă la vilă e presărat de lacrimi . Deschide uşa vilei şi o vede pe Eva cum se ascunde în dulap . . .