Amintiri dureroase

Capitolul - 22

Eva intră în impas nu ştie cum ar putea scapa de obsedat ce e gata să între în ea cu forţa . El are un rîs forţat cînd o vede că Eva tremură ca o frunză în mîinile lul puternice . Îi rupe cu o poftă sadică haina purtată de multe alte deţinute şi sînii ei îi ese afară . Se apleacă şi îi mîngîie sînii cu palmele lui pline de bube . Fără voia ei sînii ei se trezesc la viaţă şi se întăresc la atingerea lui .

- Mă vrei ? Da eu te vreau toată doar pentru mine . Păcat de trupul asta atît de frumos , atît de . . . oftează , fără să o piardă din vedere pe Eva ce e cu ochii plini de lacrimi . O Doamne pentru o femeie ca tine se merită să şi mori .

- Te rog , nu-mi face rău . Te rog ! ştie că oricum nu are cum să scape din camera de tortură . Te rog ai milă de mine . o spune cu vocea ce-i tremură de frică şi ruşine că e pe jumătate goală în faţa unui bărbat străin .

- Tu ai milă de mine , că eu de mult de doresc în patul meu . De cîte ori nu ai trecut pe lîngă mine fără să mă bagi în seamă . Da erai alături de el dar acum el e mort iar eu sunt viu . Sunt viu şi te doresc doar pe tine . Vreau să mă simt bărbat în tine , vreau să ţipi de plăcere între picioarele mele . iar are rîsul asta ce o scoate din minţi pe Eva ce e întinsă pe birou şi pe jumătate goală .

- Nuuu ! Ajutooor . . . ţipetele ei se lovesc de perete gros făcut din piatră , nu trece dincolo so audă cineva şi so salveze de la moarte .

- Aşa ţipă mai tare , aşa te vreau să ţipi şi să tremuri de plăcere că ai dat de un bărbat adevărat ca mine . Să ţipi de frică e prima şi ultima oară . Din camera asta vei eşi doar moartă .

- Nu .

De ar avea puterea ar trece prin perete dar nu poate trece de el , cum ar putea trece de un perete de piatră . Cum va putea scapa fără ca onoarea ei să-i nu fie pătată încă o dată la fel ca în trecutu ei . Amintiri ce sunt închise adânc în sufletului ei , amintiri ce încă o doare . Chiar dacă nu le simte mereu asta nu înseamnă că nu fac din trupul ei . E ca o povară ce o va purta pînă la moarte .

Cu putere îi desface picioarele şi o trage de bazin să se atinge de penisul lui în erecţie . Se zbate din picioare dar cedează la forţa lui brutală . Ţipă disperată dar nimeni nu-i vine în ajutor . Ea îi aruncă pumni peste faţă , trup fără să-l doară deloc de nervi el ia dat un pumn în figură de o lasă lată pe masa de birou . Simte cum ceva fierbinte şi tare intră în ea forţat , o doare şi închide ochii de durere . E lipsită de orce putere , doar simte cum corpul ei e distruns în cel mai hidos fel . Cu mîna pipăie printre dosarele de pe mamă pînă ce dă de cuţitul de tăiat scrisori . Îl prinde bine în mînă şi se ridică cu ultimile puteri ce ia mai rămas şi îi înjunghie în gît cu cuţitul .

Fred intră în salon o vede că încă mama lui doarme , se întoarce să plece dar uşa scoate un sunet de la rugină şi o trezeşte pe Madga .

- Fiule , tu eşti ? spune cu vocea slăbită de la calmant .

- Da îmi cer scuze că te-am trezit . se apropie cu grijă de pat ce e lîngă geam ce e acoperit de o pierdea groasă albă . Fred o dă la parte şi lumina intră în camera de spital .

- E mai bine aşa . o spune privind pe geam la stradă aşa o vede că Carmen încă nu a plecat acasă . E vizibil tristă cu mîinile ce-i acoperă faţa toată plină de riduri că nu s-a putut odihni destul în ultimul timp . Fred crede că nici cu alimentaţia Carmen a lăsato mai moale . A băut doar şi mîncarea a lăsato pe planul doi . Îşi întoarce privirea la mama lui ce e fericită să-l vadă lîngă ea . O prinde el de mîna ei stingă crede că are puţină febră , îi mai pune mîna pe frunte dar are o temperatură constantă , alarmă falsă .

- Fiule ai fost la Eva so vezi ?

- Nu cum aş putea , am fost lîngă tine să te ştiu bine şi pe urmă voi merge .

- Bine atunci , mai văzut şi sunt bine acum poţi pleca .

- Mamăăă . . . îi spune pe un ton ameninţător .

- Fiule te rog ! Eu sunt bine dar nu cred că şi Eva e bine acolo unde se află de cîteva zile .

- Bine mamă voi merge , doar de dragul tău dar te rog să asculţi de medic . Că să te faci bine . o sărută pe frunte şi ese din salon , după el închide uşa iar ea închide ochii încă nu poate uita visul ce la avut . Să fie oare un semn că e la capăt de drum că a luat cina de Crăciun alături de toţi ce au murit deja . Cu toţi au plecat fără so întrebe cum va fi fără ei ? Cum va putea trece peste necazuri mai uşor ? Închide ochii se gîndeşte la Eva că nu a văzuto de la arest . Fred ese din spital o vede pe Carmen ce se ridică în picioare de cum îl vede că ese din spital .

- Fred te rog rămîi vreau să stăm de vorbă în legătură cu . . .

Fred nu o lasă să continue , sătul de minciunile ei .

- Nu am timp merg so văd pe Eva . ea face ochii mari de uimire , nu ştie cum îl poate convinge ca să renunţe la cazul lui Eva de teamă că Contele sa-r putea răzbunara pe el .

- Te rog renunţă la cazul lui Eva pentru că e vinovată . Ea este cea care la ucis pe Martin .

- Eu sunt de o altă părere , urmează procesul şi voi dovedi contrariul . O zi bună Carmen .

Ea priveşte cum Fred încăpăţînat se îndepărtează de ea şi urcă în trăsură să meargă so vadă pe Eva . Acum e pusă între ciocan şi nicovală . Nu ştie cum să procedeze mai departe . Să-i spună la Conte de Fred sau nu . Dacă nu îi spune de Fred şi o ajută să scape Eva , după grati va intra ea sau Contele . Dar dacă preferă spună tot la Contele , e sigură că el îl va ucide pe Fred să nu ajungă să cîştige procesul . Mai are o singură şansă , să vorbească cu mătuşa ei so convingă cumva ca Fred să renunţe la proces sau va muri de dragul lui Eva . Carmen intră în spital so vadă pe mătuşa ei dar nu ştie la ce salon e internată . Pe hol trece e asistenţă şi o îndrumă la primul etaj camera 40a pe părea dreaptă .

Sîngele directorului îi curge tare de se prăbuşeşte la pămînt . El o priveşte de jos cum Eva a rămas fără cuvinte , încă în mînă mai poartă arma crimei . El ar vrea să strige după ajutor dar sîngele îi îneacă gura de sînge cald . Ea plînge îşi acoperă sînii cum haina ce ia mai rămas pe ea , tremură de frică că el se va ridica în picioare şi o va ucide aşa cum ia promis . El ridică mîna dreaptă spre ea îi cere ajutor dar nu-l primeşte deloc . Ea se îndepărtează de el şi deschide geamul , sare pe geam în timp ce el îşi dă ultima sufere . Ea e conştientă că a evadat aleargă spre gardul înalt . Paznicul ce păzeşte de sus o vede şi dă alarma . În curtea temniţi intră cu trăsura Fred ce aude şi el alarma şi gardieni ce trage cu puştile dincolo de temniţă . . .