Supusă ție! |

Salvata, dinou...

Ziua de ieri trecuse rapid, după ce am terminat...conversația din birou cu Eliad, a pus un vampir sa ma aducă înapoi, și angajândul pe el, sa am urce și coboare din turn când vreau.

Acum, stau în pat, e după-masa, și ma plictisesc de moarte, am mâncat o ciorba de legume, și niște friptura , iar la desert prăjitură de capsiuni. Delicios.

- E plictiseala, tu nu te plictisești? Am intrebat eu vampirul ce stătea pe un șezlong.

- Ba da, dar ce pot sa fac, treb sa fac pe dădaca.

- Nu te răzbuna pe mine, nu eu am ales sa fiu închisă într-un turn.

- Aha.

Vampirul, era puțin mai înalt decât mine, blond, cu ochi albaștri...,dar nicidecum ca ai lui Eliad. Ochi sai duc spre un turcoaz, e bine făcut, cea cea face sa ma gândesc, dacă asa era și când a fost transformat. Inbracat într-un tricou albastru, și o pereche de blugi, iar în piceoare niște teniși. Se uita la mine, care sunt inbracata într-o rochita rosie, din mătase, mai lunga, iar în piceoare niște balerini albi.

- Cum spuneai ca te cheamă, am intrebat eu curioasa.

- Dorian, pe tine?

- Melody, dar pe tine doar Dorian?

- Da...

- Deci nu te cheamă decât Dorian... Asa simplu?

- Nu, mai am un nume, dar nu e problema ta.

- Ma scuzați domnule morocănos.

- Nu sunt morocănos.

- Da sigur.

- Ști ceva, ar trebui sa ma antrenez cu prieteni mai decât sa fac pe dădaca.

- Bune, am zis eu bosumflata.

Am stat în următoarele douăzeci de minute privind pereți, pana când a început sa simt ca înnebunesc.

- Ma duci în gradina, am zis eu, simtind cum ma sufoc in acea camera.

-Ok.

Ma luat în brate, iar într-o fracțiune de secunda, eram pe pământ.

- Mulțumesc.

Nu mia răspuns, dar lam luat ca pe ceva pozitiv, și mam afundat prin florile colorate, am început sa adun câțiva trandafiri înfloriți. Dorian a rămas la baza turnului precum o statuie.

- Hei, ce faci....?

Era vocea unui băiat cea care se auzise. Am ridicat privirea sa vad ce se întâmplă.

- Da tu, a zis el, ce crezi ca faci?

Un baiat roșcat, cu mici pistrui pe obraji, și ușor bronzat pe nas ma certa, era inbracat într-un tricou larg, crem, și o pereche de pantaloni mai scurți. La sold, avea prinsa o curea, cu diferite ustensile pentru grădinărit. Părea sa aibă vreo 22 de ani, și deloc vampir.

-Mi sa zis ca pot sa iau trandafiri, scuze, nu am vrut sa stric ceva. Am zis eu cu părerea de rău.

- Cata incompetenta...

- Eu nu team jignit, și mi-am cerut scuze, asa ca mai ușor cu figurile.

Ce tupeu, nu am făcut decât sa iau doi trandafiri.

- Poate ca am sărit calul, scuze, dar nu îmi plac persoanele care maltratează astfel natura.

Am privit spre trandafiri din mana, încercând sa observ la ce se refera.