Capitolul 12

7 0 0
                                    

POV. AUTOR

Ceea ce nu înțelegeau cei doi era sentimentul necunoscut pe care îl trăiau de ceva timp.

POV. LUCK

Luănd în vedere că amândoi avem aceleași sentimente, acum eu pot face primul pas.. Sau poate nu ar trebui să fiu atât de direct și să o las să se acomodeze cu faptul că ne placem recopric și..

- Hai să mergem la o întalnire!

- Poftim..?

- Nu pofti ca ți se apleacă!

- Ce ai spus adineauri?

- Am spus „Hai să mergem.."

- N-Nu la asta m-am referit.. Eu credeam că ai nevoie de puțin timp sa te acomodezi cu faptul că ești iubita mea și..

- Stai o secundă! Cine a decis că sunt „iubita ta"? Hm?

- Păi.. Eu te plac, tu mă placi, deci ...

- Dragul meu, Luck, chiar daca eu te plac, tu nu mă poți numii încă „iubita ta", să ne fie clar. Tu, dacă vrei acest drept, trebie întâi si întâi să-mi dovedești că esti în stare să ai grijă de mine și că mă iubești cu adevătat.

- Ce trebuie să fac pentru a-ți câștiga inima?

- Luck, inima deja mi-ai câștigat-o, însă mintea nu. Dacă mă iubești așa cum spui, atunci dovedești-mi că nu mă vei mai rănii niciodată !

- Voi face tot ce-mi stă în putere, pentru a te recâștiga.

- Știu că o să o faci!

Așa este, nu mă pot aștepta ca ea să mă ierte cu una, cu două după cât a suferit din cauza mea, dar ce să fac să îi dovedesc că o iubesc cu adevărat? Tot ceea ce pot face în momentul actual este să o cuceresc... Evrica! Știu ce trebuie să fac, am nevoie doar de putin timp...

Trebuie să inventez o scuză pentru a pleca mai repede de aici..Hmm.. Gândește, Luck, gândește... „trebuie să dau mâncare la șoarecii de sub patul vecinei surorii verișoarei de gredul al șaptelea din partea mamei vecinei vecinei mele", nu,nu.. Asta suna aiurea.. Hmm.. Gândește, gândește..

Sunt scos din gânduri de râsul colorat al celor doi, dar de ce râd?

Ethan observă că mă uit ciudat la el, neînțelegând de ce râde și spune:

- „Trebuie să dau mâncare la șoarecii de sub patul vecinei surorii verișoarei de gredul al șaptelea din partea mamei vecinei vecinei mele". Scuze, frate, dar data viitoare când te gândești atât de intens, asigură-te că nu vorbești cu voce tare..

În timp ce ei se prăpădeau de răs, eu mă rușinam tot mai tare... În acel moment, Eliza a spus:

...

ElizaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum