Capitolul 8- Melancolie.

2.1K 177 1
                                    

Tessa's pov.

-Ce diferit pare orasul... Am afirmat eu privind in jur.

Era in jur de ora 12, iar pe cer soarele parea a fi o minge de foc care ardea neincetat.

Ne aflam pe strada principala, care ducea spre liceul "Shakspeare" la care invatam si eu. Vantul de abia isi facea simtita prezenta,lasand in schimb dogoarea lunii iulie sa ii ia locul.

Cu fiecare pas pe care il faceam,simteam cum  cate un fior ma cuprinde doar privind casele din jurul meu, si localnicii care unii dintre ei erau morti de ceva timp ; si iata-i plantand flori in gradina sau ducandu-si copii la plimbare in parc.

Era ceva ciudat, ce pur si simplu de infricosa si iti dadea un sentiment straniu cum ca ai fi intr-un film de groaza cu zombii care se uita la tine si iti zambesc, fara sa stie ca tu ai fost una dintre persoanele care au pus flori pe mormantul lor, si le-au urat odihna vesnica.

Aveam inima cat un purice, si abia imi astampaream lacrimile care vroiau din tot adinsul sa imi invadeze fata ,privindu-mi fostii vecini sau prieteni de familie cum radeau de bucurie cand se intalneau cu cineva, chiar daca poate era pentru prima oara cand vedeau acea persoana . Nu se gandeau ca odata,candva le va venii sfarsitul ci pur si simplu se bucurau de clipa ce le-a fost oferita.

Pe cand acum, oamenii moderni nu fac altceva decat sa se gandeasca la problemele pe care le au,si uita sa se bucure de lucrurile care la prima vedere par neinsemnate, dar care in adancul lor au o importanta cruciala.

Isi creeaza niste ziduri in jurul lor,uitand sa lase loc pentru o fereastra care sa le transmita sarutariile soarelui si inceputuriile zilelelor de vara ; isi lasa loc doar pentru o usa, pe care sa mai poata intra cateva griji si probleme, si sa poata iesii anii de viata care se scurg mai ceva ca apa dintr-o cascada.

Mereu am apreciat aceasta perioada de timp , a aniilor care nu au facut niciodata cunostiinta cu secolul al 21 lea fiindca aici generatia tanara stie ce inseamna copilaria si sa fi copil ; stie sa se bucure de fiecare zi insorita in care poate iesii afara sa se joace v-ati ascunselea sau sotron si stie sa aprecieze fiecare lucru primit,chiar si cartiile vechi din biblioteca bunicii care pentru multi copii din secolul nostru inseamna gunoi,nu o comoara care trebuie pretuita fiindca acel autor,si-a pus ganduriile pe hartie folosind o penita invechita si o calimara cu care a si-a notat de zor ideile si fanteziile despre viata.

Adolescenti stiau ce inseamna respectul si rusinea fata de oamenii din jur si de parinti,si rareori aveau curajul sa intreaca masura fiindca stiau ca pentru orice fapta facuta exista consecinte, si orice consecinta are o pedeapsa..

Viata era mult mai simpla,si oamenii erau mult mai fericiti si mai zambitori,chiar daca nu existau atatea conditii prielnice ca acum.

-Se va schimba mult in viitor? M-a intrebat doamna Dobelgheriee cu o voce ragusita,trezindu-ma la realitate din ganduriile mele.

-Da...Cel putin aceasta strada..Este dominata de case cat mai mari si mai luxoase,iar pe o parte si de-a alta a soselei,sunt plantati trandafiri pana in capatul strazi.. Nu va mai arata nici pe departe atat de simpla..

-Viitorul pare un loc atat de sofisticat si de perfect...A afirmat ea zambind,prinzandu-ma de antebrat.

-Este un loc mai sofisticat..Dar credeti-ma ca este departe de perfectiune...Banii si tehnologia avansata nu inseamna neaparat fericire si implinire..Nu stiu, poate am eu o gandire mai inapoiata si mai de moda veche ; insa dupa ce am trait in ultimii ani,am realizat ca cel mai important lucru in viata este sanatatea si familia..Am adaugat eu muscandu-mi buza inferioara,incercand din rasputeri sa imi astampar lacrimile.

Am devenit o persoana foarte sensibila in ultimul timp ,si nu stiu daca este un lucru bun sau nu insa absolut toate cuvintele primite din partea cuiva,au ajuns sa imi treaca prin inima si sa isi lase acolo amprenta facandu-ma din ce in ce mai slaba si mai fragila,chiar daca nu vreau sa arat asta.

Poate am fost incercata de viata prea devreme , poate am fost sortita sa raman  in suflet cu acele clipe chinuitoare, cu acele amintiri in care toata lumea se uita ciudat la mine, si cu acele nopti in care adormeam plangand.
Cred ca pana la urma asa a fost sa fie.. Sa ma maturizez mai devreme decat ceilalti, si sa dau piept in piept cu viata printr-un  mod nu chiar placut.. In inima mea sunt cicatrici adanci,si rani care inca sangereaza dar care pansate raman acolo fara a iesii in evidenta.

-Tessa,te simti bine? M-a intrebat doamna Dobelgheriee,pozitionandu-se in fata mea,de indata ce eu am suspinat puternic si mi-am sters cu mana stanga o lacrima ce mi se prelinsese pe obraz.

-Da,sunt bine..Am afirmat eu,tragand de nas, stergandu-ma inca odata cu mainile la ochii, in timp ce doamna Dobelgheriee si Jason ma priveau nedumeriti.

-Vrei sa discutam,sau sa te asezi undeva? M-a intrebat ea prinzandu-ma de mana,in timp ce eu am dat din cap in semn de negatie, spunandu-i ca ne putem continua drumul.

Ma simt extenuata,si depasita de tot ce mi se intampla. Nu stiu daca ma simt in stare sa ma intalnesc cu parintii mei care aici au aceasi varsta ca si mine,si nici macar nu stiu de existenta mea.

Tot ce stiu este ca trebuie sa ne intoarcem acasa,nu putem ramane aici pentru o vesnicie ,si sa ajung sa retraiesc toate acele momente din viata mea si a parintiilor mei.

-Am ajuns..Tom ar trebuii sa se afle inauntru. A afirmat doamna din dreapta mea,de indata ce am ajuns in fata unei cladiri imense,care semana putin cu cea din prezent a liceuului nostru.

-Este toiul verii..Ce persoana s-ar afla acum la scoala? A intervenit Jason,stramband din nas de indata ce am inaintat pe imesele coridoare ale liceului.

Peretii miroseau a naftalina,iar totul parea desprins din filmele alb negru despre liceeni.

-Tom iubeste stiinta si chimia, si din cate am inteles a obtinut acordul directorului sa vina si sa exerseze dupa ore si in vacanta aici. Este un baiat foarte silotor si studios..Poate cateodata este mult prea silitor decat ceilalti.. A zis ea cu o voce ridicata,care a format  ecou pe coridor.

-Tocilar.. A suierat Jason dandu-si ochii peste cap,facandu-ma sa ma incrunt la el, ca mai apoi sa ridice mainile in semn de protest,cerandu-si scuze.

-Esti pregatita Tessa? M-a intrebat doamna Dobelgheriee,de indata ce a batut intr-o usa de lemn masiv,pe care scria destul de mare "Laborator de Chimie" . Am inghitit in sec,ca mai apoi sa aprob incet din cap, in timp ce doamna Dobelgheriee a apasat usor pe clanta.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pam-pam .
Stiu ca v-am tinut cam mult in asteptare,pana am postat next-ul insa stiti voi..Scoala asta ne omoara pe toti cu zile :|

Oricum,sper ca v-a placut capitolul si va multumesc pentru cei +1,3k cititori :***

The Time Machine -Finalizat-Where stories live. Discover now